octombrie 24, 2018

Sunt copii mai puțin creativi?

Una dintre întrebările care îmi sunt adresate repetat este dacă am vreo explicație pentru ceea ce pare o scădere a creativității la copii. Aceasta m-a făcut să mă gândesc la propria copilarie. Lipsa jucariilor făcea ca orice obiect, cât de simplu, să-și găsească multiple întrebuințări: un băț putea deveni o sabie, o mitralieră, un băț de oină și o mulțime de alte lucruri. Aproape orice obiect pe care îl găseam în jurul nostru putea avea aproape orice întrebuințare. Mintea noastră de copii transforma obiectul, îi conferea diverse caracteristici și întrebuințări conform propriilor nevoi. Lipsa ne forța să inventăm, să creăm ce aveam nevoie ca să ne îndeplinim scopurile. Pe de altă parte, atunci când, în sfârșit primeam o jucărie care arăta într-un fel era vorba doar de timp până o desfăceam în cele mai mici bucățele ca să vedem cum funcționează. Era o curiozitate naturală, pură, sănătoasă, de a vedea […]
octombrie 8, 2018

Ce determină comportamentul agresiv şi cum putem gestiona crizele de furie?

Suntem oameni şi trăim ȋn societate, aşa că ȋncercăm să avem o conduită potrivită mediului social pentru a fi acceptaţi. Ȋntr-o măsură mai mare sau mai mică ne conformăm unor reguli şi norme. Continuăm să ne desfăşurăm activităţile obişnuite, fără a ne ȋntreba prea des dacă ele reprezintă ceea ce ne dorim cu adevărat să facem ori dacă noi suntem cei care ne dorim să fim. Uneori, putem vedea ȋn jurul nostru oameni care prezintă un comportament agresiv, aparent fără motiv, sau ni se poate ȋntâmpla nouă ȋnşine să ne ȋnfuriem fără să ştim ce a declanşat această stare. Dăm vina pe stres, hormoni, discuţiile cu şeful sau partenerul. Numai acolo unde ar fi bine să ne uităm, omitem: ȋn noi. Ȋn anul 1971, psihologul American Philip Zimbardo, de la Universitatea Stanford, a creat experimentul Stanford (Stanford Prison Experiment) ȋncercând să demonstreze prin acesta faptul că, ȋn condiţii dificile de […]
iulie 27, 2018

Narcisismul si retelele sociale

Nu ştiu dacă aceasta a fost intenţia din spatele aşa numitelor “reţele sociale” însă devine destul de clar că au dat lovitura. S-au aşezat pe o nevoie bazală a individului uman şi de aceea scopul lor iniţial, oricare a fost acesta, a fost deturnat. Succesul lor extraordinar este dat de faptul ca au creat un mediu pentru exprimarea unei nevoi umane, de tip narcisic (caracterizat, printre altele, de nevoia de aprobare, de vizibilitate, de apreciere). Narcisismul are nevoie să fie văzut, se hrăneşte cu asta, trăieşte prin asta. Trebuie să dovedească cine este, ce este, cum este, ce poate. Este o luptă continuă de a arăta, de a-şi demonstra puterile şi valoarea. Este însă prins în vârtejul acesta al aprobării, astfel încât devine foarte repede dependent de el. Cum i-a naştere acest narcisism pe care, atenţie, îl avem fiecare dintre noi? Povestea începe în primii ani de viaţă. Este perioada […]
mai 29, 2018

Beneficiile Art-Terapiei

Dintotdeauna omul a simţit nevoia să-şi exprime emoţiile, trăirile şi sentimentele prin arta, sub diversele ei forme, de la pictură, desen, sculptură până la scris şi film. De multe ori cuvintele sunt prea sarace sau insuficiente pentru a descrie ce simţi, ce trăieşti. Şi atunci devine cumva mai uşor să înfăţişezi celorlalţi ce este înăuntrul tău. Întotdeauna produsul artistic, oricare a fost el, a încercat să transmită o trăire, făcând apel la trăirile celorlalţi. La un moment dat s-a observat că arta poate fi folosita nu doar ca metoda de transmitere a unei emoţii ci şi ca formă de identificare a unei emoţii. S-a descoperit astfel valenţa terapeutică a artei folosită ca mijloc de expresie, investigare, analiză şi schimbare. S-a născut astfel Art-terapia – o activitate care utilizează metode neverbale, bazate pe creaţia plastică (desen, pictură, sculptură, modelaj, colaj). Prin tehnicile specifice art-terapiei, persoana îşi activează potenţialul creativ pentru o […]
aprilie 15, 2018

Falsele tulburari ale memoriei

O situatie care poate aduce dificultati in activitatea de evaluare psihologica a unei persoane sunt ceea ce am numit „false tulburari de memorie”. Sunt din ce in ce mai des intalnite situatiile in care la cabinet mi se prezinta persoane (cu varsta cuprinsa intre aproximativ 40 si 60 de ani) care acuza tulburari de memorie. La recomandarea medicilor de familie sau din alte specialitati sau la cererea proprie, aceste persoane doresc un examen psihologic, pentru ca, spun ele „au probleme cu memoria” si „se tem sa nu aiba dementa”. Faptul ca s-a scris destul de mult in ultimii ani despre aceasta boala si ca numarul bolnavilor de dementa (cu toate formele ei) este in continua crestere (astfel incat din ce in ce mai multi oameni cunosc pe cineva care sufera de aceasta boala) a facut sa creasca gradul de constientizare a problemei in cauza. La persoanele mentionate mai sus insa […]