Ce este terapia sexuală?

10 False motive pentru a nu merge la psihoterapie
ianuarie 26, 2019
Examen psihologic sau Evaluare psihologica?
martie 25, 2019

Terapia complexă a disfuncţiilor sexuale

Despre disfuncţiile sexuale s-a scris mult. Voi urmări în această prezentare să pun accentul mai mult asupra modalităţilor de abordare şi tratare cât mai corectă şi completă a acestor probleme.

Cele mai frecvent întâlnite disfuncţii sexuale, în cazul bărbaţilor, sunt: ejacularea precoce, disfuncţia erectilă (impotenţa), tulburarea de orgasm (ejaculare întârziată), dorinţa sexuală diminuată (scăderea libidoului), iar în cazul femeilor: tulburarea de orgasm (frigiditate), vaginismul, dispareunia (durere înainte, în timpul sau imediat după actul sexual), dorinţa sexuală diminuată (scăderea libidoului).

Terapia sexuală se adresează şi altor tulburări, cum ar fi: tulburările de identitate de gen (transsexualitatea) şi de orientare sexuală (homosexualitatea), parafiliile (devianţele sexuale), adicţia (dependenţa) de sex sau de consumul de pornografie.

Vestea bună este că disfuncţiile sexuale pot fi tratate şi ameliorate într-o mare măsură, în funcţie și de gradul de asumare a terapiei de către client/cuplu.

Intervenţia terapeutică pe care eu o realizez pentru tratarea unei disfuncţii sexuale este una dintre cele mai complexe deoarece este multidisciplinară şi se bazează pe dubla formare pe care o am, ca medic şi ca psihoterapeut cu competenţă în sex-terapie. Urmăresc două abordări ce se completează foarte bine pentru a creşte eficienţa terapiei: una medicală şi cea de-a doua, psihoterapeutică însoţită de tehnici specifice sex-terapiei.

  1. Abordarea medicală, ce constă în primul rând în stabilirea unui diagnostic diferenţial. Prin realizarea unor investigaţii medicale specifice şi a unor consultaţii medicale de specialitate vom urmări să stabilim dacă există o cauză medicală, organică ce poate determina secundar şi o disfuncţie sexuală.

După excluderea unei cauze medicale şi după realizarea unei anamneze complete (istoric, evaluare) ce exclude şi o tulburare psihică sau de personalitate în contextul căreia a apărut o disfuncţie sexuală, trecem la:

  1. Terapia sexuală a disfuncţiei sexuale prin intervenţii şi tehnici specifice

Sex-terapia sau terapia sexuală este o abordare terapeutică a disfuncţiilor sexuale (masculine şi feminine) ce constă într-o îmbinare complexă de intervenţii psihoterapeutice adecvate şi tehnici specifice ce au drept scop reconectarea emoţional-afectivă între parteneri şi îmbunătăţirea calității vieţii sexuale în cuplu.

 

Armonia în relaţia de cuplu şi în viaţa sexuală a unui cuplu poate fi afectată de factori multipli:

  • anxietatea de performanţă sau teama de eşec ce atrage şi o scădere a stimei de sine;
  • lipsa unei educaţii sexuale adecvate;
  • educaţie restrictivă (în funcţie de contextul familial, religios, cultural) ce inhibă viaţa sexuală şi conduce la reprimarea, refularea dorinţei sexuale;
  • traumele psihice generate de abuzuri;
  • alterarea comunicării între parteneri sau incapacitatea de a comunica asertiv eventualele frustrări, nemulţumiri, fără tendinţa de autoculpabilizare (autoînvinovăţire) sau de culpabilizare (învinovăţire) a celuilalt; aceasta conduce în timp la înstrăinare, la răceală afectivă, la scăderea stimei de sine (în cazul unuia sau ambilor parteneri) sau la acumularea unei tensiuni psihice ce tinde să degenereze în stări conflictuale repetate care, negestionate corect şi în timp util, afectează profund echilibrul în viaţa de cuplu şi implicit şi intimitatea şi împlinirea în viaţa sexuală;
  • identificarea prea mare, în cazul unui cuplu căsătorit, cu rolurile de soţ-soţie, mamă-tată, rolurile de bărbat-femeie, iubit-iubită rămânând într-un con de umbră, fiind private de timpul şi atenţia de care au nevoie pentru ca relaţia să se menţină dinamică şi efervescentă şi din perspectiva acestor polarităţi;
  • supraîncărcarea cu sarcini a unuia dintre parteneri (soţi) conduce în timp la un dezechilibru în ce priveşte raportul dintre responsabilitatea asumată a celor doi şi poate reprezenta o sursă de tensiune psihică;
  • evenimentele exterioare precum pierderea unui membru al familiei, o problemă de sănătate severă, pierderea locului de muncă sau stresul generat de suprasolicitarea la locul de muncă reprezintă tot atâtea provocări pentru relaţia de cuplu, întrucât aceşti factori tind să perturbe homeostazia (echilibrul) în viaţa de cuplu sau de familie. Inclusiv naşterea mult dorită a unui copil poate fi o provocare.

Aceste evenimente, pozitive sau negative, despre care am putea spune că fac parte din viaţă, solicită cuplul să facă anumite schimbări pentru a se adapta funcţional la noua situaţie, prevenind astfel apariţia distresului afectiv şi a disfuncţionalităţilor în relaţie. Toate aceste evenimente îşi pun amprenta inclusiv asupra vieţii intime în cuplu.

Practic, cheia constă în a reuşi să ne flexibilizăm suficient de mult schemele cognitive (tiparele mentale) şi să ne mobilizăm resursele adaptative pentru a traversa cu bine anumite etape din viaţă.

Suportul pe care vi-l pot oferi vă poate fi de un imens ajutor pentru a reuşi să depășiți aceste situaţii şi să transformaţi aceste provocări în oportunităţi de a creşte, de a vă dezvolta atât pe plan personal, cât şi în ce priveşte relaţia de cuplu, mergând pe principiul: Ceea ce nu ne doboară, ne face mai puternici!

 

De ce sex-terapia împreună cu psihoterapia de cuplu reprezintă o alegere optimă?

Răspunsul este simplu: având în vedere multitudinea de factori implicaţi în apariţia unei disfuncţii sexuale putem afirma că viaţa de cuplu şi viaţa sexuală în cuplu nu pot fi separate. Ele sunt strâns interconectate şi se influenţează reciproc în sensul de a se potenţa sau, dimpotrivă, în anumite situaţii, de a se influenţa negativ.

De aceea psihoterapia individuală şi cea de cuplu şi familie merg „mână în mână” cu sex-terapia, şi se completează foarte bine în rezolvarea  disfuncțiilor sexuale.

Abordarea psihoterapeutică, individuală sau de cuplu şi familie, necesară pentru rezolvarea unor probleme personale, de relaţie sau de familie, constă în intervenţii specifice: terapie cognitiv-comportamentală, experienţială, psihanalitică, structurală, strategică etc.

Diferenţa dintre psihoterapie şi sex-terapie nu este semnificativă (aceasta din urmă fiind o formă de psihoterapie a disfuncţiilor sexuale), și este dată de obiectivele terapiei. În cazul psihoterapiei individuale sau de cuplu clienţii pot fi interesaţi doar de rezolvarea unor probleme personale sau de relaţie, fără a insista asupra vieţii sexuale (din anumite rezerve sau pentru simplul fapt că nu există dificultăţi în viaţa intimă), pe când în terapia sexuală, problemele sexuale reprezintă conținutul predominant al discuțiilor, sunt abordate în mod direct şi explicit şi sunt tratate în mod specific.

 

În ce priveşte terapia sexuală propriu-zisă, menționez câteva strategii și tehnici specifice care, desigur, vor fi adaptate tipului disfuncției:

  • psihoeducaţia – constă în informarea clientului sau cuplului asupra disfuncţiei respective (sunt recomandate inclusiv surse de informaţie privind disfuncţiile sexuale);
  • stabilirea obiectivelor: în urma informării, clientul sau cuplul îşi va exprima aşteptările pe care le are de la terapie, pe baza cărora vom stabili împreună obiectivele terapiei (cu menţiunea că e necesar ca aşteptările să fie cât mai realiste, iar răbdarea este un factor important pentru a atinge scopurile terapiei);
  • restructurare cognitivă ce constă în regândirea, reformularea a ceea ce înseamnă realizarea unui act sexual; vom urmări să definim și să introducem un nou „stil de gândire” ce permite întelegerea a ceea ce înseamnă „sexul bun, adaptativ”;
  • restructurare cognitivă ce permite gestionarea gândurilor anticipatorii catastrofice însoțite de anxietate;
  • îmbunătăţirea comunicării asertive în cuplu în ce priveşte viaţa sexuală;

Cei doi parteneri vor fi încurajaţi să-și împărtășească preferințele excitatorii, fanteziile sexuale, să discute deschis despre acei stimuli care le cresc excitația și plăcerea, precum și despre eventualii stimuli stresori care le inhibă trăirea plenară și fără inhibiții a sexualității; să-și ofere feedbackuri pozitive sau corectoare după realizarea unu act sexual și de asemenea să cultive un limbaj plin de erotism („pofticios”) ce le va stimula atât imaginația erotică, cât și dorința sexuală.

  • tehnici comportamentale precum:
    • „sensate focus” ce presupune defocusarea de pe actul sexual cu penetrare și focusarea pe senzații;

Scopul concentrării pe simțuri nu este excitația sexuală, deși mulți o descriu a fi excitantă, ci savurarea senzațiilor fără a exista griji pentru activitatea sexuală în sine.

Concentrarea pe senzații este necesară pentru a rupe ciclul negativ al concentrării pe eficiență și performanță. Mutarea focusului pe senzații și plăcere scade nivelul de  stres și de anxietate pe care îl resimt clienții în legătură  actul sexual penetrativ.

Prin aceste tehnici se urmărește și accentuarea legăturii emoționale și a senzualității. Clienții sunt îndrumați să-și exprime afectivitatea într-o manieră nesexuală și astfel să se reconecteze afectiv și emoțional.

Viața sexuală capătă astfel valențe noi, devenind o sursă de împlinire pe mai multe planuri.

  • explorare genitală și a celorlalte zone erogene, individuală sau în cuplu;
  • ghidarea cu ajutorul mâinii partenerului – un partener poate lua mâna celuilalt și o conduce în experimentarea atingerilor amoroase în așa fel încât să poată fi modelată stimularea dorită. Tehnica poate fi folosită în timpul actului sexual, a exercițiilor sensate focus sau a exercițiilor în oglindă (un partener îl atinge pe celălalt așa cum dorește să fie atins).
  • lărgirea repertoriului sexual sau, altfel spus, diversificarea vieții sexuale prin vizionare de filme pentru adulții, lecturare de materiale cu conținut specific, schimbarea pozițiilor sexuale, descoperirea de noi modalități de a obține și a oferi plăcere și satisfacție, precum masajul erotic, baia împreună, utilizarea jucăriilor sexuale etc.
  • tehnicile de relaxare (folosirea exercițiilor de respirație, a imageriei, relaxarea musculară progresivă) destind trupul și reduc anxietatea, îmbunătățind și controlul ejaculării;
  • exercițiile Kegel, ce constau în contracția și relaxarea musculaturii planșeului pelvian, conferă un control sporit asupra acestei musculaturi și asupra intensității stimulării;
  • alte tehnici specifice sunt: tehnica de desensibilizare Wolpe, tehnica stop-start a lui Semans etc.

 

Ca o completare în ce priveşte abordarea medicală, competenţa pe care o am în apifitoterapie (terapie complementară cu remedii naturale) şi experienţa în medicina holistică îmi oferă posibilitatea de a vă recomanda, în cazul în care este vorba de o afecţiune medicală, şi un tratament adjuvant, cu remedii naturale (fără pretenţia de a se substitui unui tratament alopat, cu medicamente, în cazul unor boli severe).

Această terapie alternativă, naturală vă poate ajuta foarte mult în vederea ameliorării problemelor de sănătate.

În ce priveşte disfuncţiile sexuale, există foarte multe plante medicinale care datorită conţinutului în anumite principii active au un efect afrodiziac (stimulent sexual) atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei (bineînţeles alese în mod specific). Aceste plante cresc dorinţa sexuală şi excitaţia, stimulează lubrifierea în cazul femeii şi erecţia în cazul bărbaţilor. Aceste efecte se datorează atât stimulării hormonale date de conţinutul de fitoestrogeni, în cazul femeilor, şi stimulării secreţiei de testosteron, în cazul bărbaţilor, cât şi acţiunii locale asupra circulaţiei pelviene, unde determinând vasodilatație cresc fluxul sangvin în zona genitală. Tot un efect afrodiziac puternic pot avea şi produsele apicole precum lăptişorul de matcă. În caz de astenie (oboseală accentuată) fizică sau psihică putem adăuga un tratament cu plante care au efect tonic, vitalizant, regenerant, precum şi suplimente naturale de vitamine şi minerale sau produse apicole precum polenul, apilarnilul. Bineînţeles, cu precizarea că vor fi adaptate personalizat condiţiei pacientului, deoarece şi aceste tratamente naturale, chiar dacă nu au efecte secundare semnificative, trebuie alese cu discernământ, în funcţie de patologia asociată.

Starea de anxietate care reprezintă o cauză pentru anumite disfuncţii sexuale poate fi de asemenea ameliorată de anumite plante ce conţin principii active cu efect anxiolitic (Passiflora, Verbina, Roiniţa, Păducelul etc.), iar dispoziţia se poate îmbunătăţii cu plante ce au efect euforizant (Busuioc, Rozmarin, Scorţişoară, Vanilie etc.)

Lubrifianţii naturali, pentru femei, şi cremele naturale, pentru bărbaţi, pot ajuta prin aplicare locală, înaintea actului sexual.

Şi nu în ultimul rând, schimbarea stilului de viaţă este esenţial pentru a obţine rezultatele dorite. Se recomandă o dietă cu alimente cât mai puţin procesate și fără aditivi, bogată în legume, fructe şi seminţe oleaginoase.

Sunt de evitat fumatul, consumul excesiv de alcool și adicţia de alte substanţe, precum şi sedentarismul.

Efortul fizic moderat şi plimbările în aer liber sunt de preferat ca şi modalităţi de relaxare şi deconectare spre deosebire de „statul” în faţa televizorului sau „statul” pe reţelele de socializare din mediul online.

Toate aceste abordări, realizate în mod competent, cu o participare adecvată și susținută din partea clientului/cuplului, cresc rata de succes a terapiei.

Dr.Rafaela Angelescu

Sex-terapeut, psihoterapeut