Despre emWave

Produsele, instrumentele şi tehnicile HeartMath sunt bazate pe mai mult de 25 de ani de cercetare ştiinţifică, efectuată la Institutul HeartMath privind psihofiziologia stresului, emoţiile şi interacţiunile dintre inimă şi creier. Există peste 300 de studii revizuite sau independente, utilizând tehnicile sau tehnologiile HeartMath, ce demonstrează rezultatele benefice, care au fost publicate.

Tehnologia HeartMath este o abordare inovatoare pentru a îmbunătăţi bunăstarea emoţională. Învățați să schimbați ritmul inimii pentru a crea coerenţa fiziologică; o stare măsurabilă ştiințific caracterizată prin creşterea ordinii şi armoniei în mintea noastră, în emoţiile şi corpul nostru.

Conexiunea Inimă-creier

Cei mai mulţi dintre noi am fost învăţaţi la şcoală că inima răspunde constant la „comenzile” trimise de către creier sub formă de semnale neuronale. Cu toate acestea, nu este foarte cunoscut faptul că şi inima trimite de fapt mai multe semnale creierului decât creierul transmite inimii! În plus, aceste semnale de la inimă au un efect semnificativ asupra funcţionării cerebrale – influenţează procesarea emoţională dar şi facultăţile cognitive superioare, cum ar fi atenţia, percepţia, memoria şi rezolvarea de probleme. Cu alte cuvinte, nu numai inima răspunde creierului, dar şi creierul răspunde în mod continuu inimii.

Efectul activităţii inimii asupra funcţionării creierului a fost cercetat intens în ultimii 40 de ani. Cercetările timpurii s-au axat pe examinarea activităţii inimii pe o perioadă scurtă de timp, cuprinsă intre câteva batăi ale inimii. Cercetătorii de la Institutul HeartMath au extins cercetările studiind cum funcţionează inima pe perioade mai lungi de timp şi felul în care influenţează creierul.

Cercetările HeartMath au demonstrat că diferite modele de activitate ale inimii (care însoţesc diferite stări emoţionale) au efecte distincte asupra funcţiei cognitive si emotionale. În timpul stresului și emoțiilor negative, atunci când ritmul inimii este neregulat şi dezordonat, modelulul corespunzător de semnale neuronale ce călătoresc de la inima la creier inhibă funcţiile cognitive superioare. Aceasta limitează capacitatea noastră de a gândi limpede, memoria, învăţarea, motivaţia şi capacitatea decizională (acest lucru explică de ce poate adesea acţionăm impulsiv şi neinspirat atunci când suntem sub stres). Semnalele trimise de inimă creierului în timpul emoţiilor stresante sau negative au un efect profund asupra procesării emoţiilor de către creierului, fapt ce întăreşte experienţa emoţională a stresului.

În contrast, ritmul mai ordonat şi stabil al semnalelor inimii către creier în timpul stărilor emoţionale pozitive are efectul opus – facilitează funcţia cognitivă şi întăreşte sentimentele pozitive şi stabilitatea emoţională. Acest lucru înseamnă că învăţarea modului de a obţine coerenţa crescută a inimii, prin susţinerea emoţiilor pozitive, nu numai că aduce beneficii întregul corp, dar ne influenţează profund percepţia, gândirea, simţirea şi performanţele.

Ritmul inimii tale

S-a considerat multă vreme că ritmul inimii în stare de repaus este ca ritmul unui metronom, regulat şi stabil. Oamenii de ştiinţă şi medicii ştiu totuşi, că acest lucru este departe de a fi adevărat. În loc să fie monoton şi regulat, ritmul unei inimi sănătoase, chiar şi în condiţii de repaus – este de fapt surprinzător de neregulat, cu intervalul de timp între bătăi de inimă consecutive în continuă schimbare. Acest lucru în Această variaţie naturală a ritmului inimii se numeşte Variabilitatea Ritmului Cardiac (VRC).

Variabilitatea Ritmului Cardiac este o măsură a variaţiei ritmului cardiac de la o bătaie la alta. Diagrama alăturată prezintă trei bătăi de inimă înregistrate pe o electrocardiogramă (EKG). Observaţi variaţia în timp a intervalului dintre bătăile de inima, dând un puls diferit (în bătăi/minut) pentru fiecare interval.

Variabilitatea normală a Ritmului Cardiac este datorată acţiunii sinergice a două ramuri ale sistemului nervos autonom (SNA) — partea sistemului nervos care reglează majoritatea funcţiilor organismului intern. Nervii simpatici acţionează pentru a accelera ritmul inimii, în timp ce nervii parasimpatici (vagi) o încetinesc. Ramurile simpatic şi parasimpatic ale SNA interacţionează continuu pentru a menţine activitatea cardiovasculară în zona optimă şi pentru a permite reacţii adecvate la schimbarea condiţiilor externe şi interne. Analiza VRC, prin urmare, serveşte ca o interfaţă dinamică în funcţionarea şi echilibrul sistemului nervos autonom.

Variaţia de la clipă la clipă în ritmul cardiac este trecută în general cu vederea când se măsoară activitatea medie a inimii (de exemplu, atunci când medicul îţi ia pulsul pentru o anumită perioadă de timp şi calculează că inima ta bate cu 70 bătăi pe minut). Cu toate acestea, emWave şi tehnologia noastră vă permite să observaţi schimbările de ritm în timp real. Folosind datele legate de puls, acestă tehnologie oferă o imagine în timp real a creşterilor şi descreşterilor ritmului inimii pe o perioadă mai lungă de timp.

De ce este VRC Important?

Oamenii de ştiinţă şi medicii consideră VRC a fi un indicator important de sănătate si condiţie fizică. Ca marker de rezistenţă fiziologiceă şi flexibilitate comportamentală, acesta reflectă capacitatea noastră de adaptare în mod eficient la stres şi la cerinţele de mediu. O analogie simplă ajută la ilustrarea acest punct de vedere: atitudinea unui jucător de tenis care aşteaptă să primească o servă, pregătit pentru orice se va ivi intr-o clipă; la persoanele sănătoase inima rămâne în mod similar în aşteptare, pregătită şi gata să reacţioneze atunci când este necesar.

VRC este, de asemenea, un marker al îmbătrânirii biologice. Variabilitatea Ritmului Cardiac este mai mare atunci când suntem tineri, iar pe măsură ce îmbătrânim intervalul de variaţie al inimii in stare de repaus devine mai mic. Deşi declinul legat de vârstă al VRC este un proces natural, o VRC anormal de scăzută pentru grupa de vârstă este asociată cu un risc crescut de probleme de sănătate viitoare şi mortalitate prematură. VRC scăzuta este, de asemenea, observată la persoanele cu diverse boli şi tulburări. Prin reducerea uzurii produsă de stres asupra sistemului nervos şi facilitarea proceselor naturale de regenerare, practicare regulată a tehnicilor de coerenţă interioară construite de HeartMath poate ajuta la revenirea VRC scăzută la valori sănătoase.

Ritmul inimii şi al emoţiilor

Mulţi factori afectează activitatea SNA, şi, prin urmare, influenţează VRC. Printre acestea se numără modul în care respirăm, facem exerciţii fizice şi chiar gândim. Cercetarile de la Institutul HeartMath au arătat că unii dintre cei mai puternici factori care afectează ritmul inimii noastre sunt sentimentele şi emoţiile. Cănd observăm variaţia ritmului cardiac in timp, forma lui poartă numele de ”tipar”. Când utilizaţi emWave şi tehnologiile noastre de obţinere a echilibrului interior, observaţi acest tipar al ritmului inimii în timp real. Cercetările HeartMath au constatat că emoţiile pe care le experimentăm afectează tiparul de funcţionare al inimii – şi acest fapt ne spune multe despre cum funcţionează organismul nostru.

În general, stresul emoţional – inclusiv emoţiile, cum ar fi furia, frustrarea şi anxietatea – dă naştere la tipare dezordonate şi neregulate: unda VRC pare ca o serie inegală de vârfuri, zimţi neregulaţi (un exemplu este indicat în figura de mai jos). Oamenii de ştiinţă numesc aceasta un tipar de ritm incoerent al inimii. Fiziologic, acest model indică faptul că semnalele produse de cele două ramuri ale SNV sunt nesincronizate. Acest lucru poate fi asemănat cu o maşină condusă cu un picior pe pedala de acceleraţie (sistemul nervos simpatic), iar celălalt pe frână (sistemul nervos parasimpatic) în acelaşi timp – acest lucru creează o tipar de condus sacadat, arde mai multe gaze, şi nu este foarte bun pentru masina. În mod asemănător, modelele incoerente ale activităţii fiziologice asociate cu emotiile stresante pot cauza corpului nostru funcţionarea ineficientă, diminuează nivelul de energie şi produce uzura suplimentară a întregului. Acest lucru este valabil mai ales în cazul în care stresul si emoţiile negative sunt prelungite sau experimentate în mod repetat.

În schimb, emotii pozitive trimit un semnal foarte diferit în corpul nostru. Când avem emoţii înălţătoare, cum ar fi aprecierea, bucuria, grija şi dragostea tiparul ritmului inimii devine foarte ordonat, arătând ca o undă lină, armonioasă (un exemplu este indicat în figura de mai jos). Aceasta se numeşte un tipar coerent al ritmului inimii. Atunci generăm un ritm cardiac coerent activitatea în cele două ramuri ale SNA este sincronizată şi sistemele corpului funcţionează cu eficienţă sporită şi în armonie. Nu este de mirare că emoţiile positive ne fac să ne simţim atât de bine – ele ajută de fapt sistemele corpului nostru de a se sincroniza şi de a lucra mai bine.

Ritmul inimii în diferite stări emoţionale

Aceste grafice arată exemple de tipare ale variabilităţii ritmului cardiac în timp real (ritmuri cardiace) înregistrate la persoanele care trăiesc diferite emoţii. Tiparul incoerent prezentat în graficul de sus, caracterizat de undele neregulate, zimţate, este tipic legat de stresul şi emotiile negative, cum ar fi furie, frustrare şi anxietate. Graficul de jos prezintă un exemplu de tipar de ritm coerent al inimii care este de obicei observat atunci când o persoană se confruntă cu o emoţie pozitivă susţinută: apreciere, compasiune sau dragoste. Tiparul coerent este caracterizat prin ritmul regulat, cu undele ca un val. Este interesant de observat că suma totală a variabilităţii ritmului cardiac este de fapt acelaşi lucru în cele două înregistrări; cu toate acestea, tiparele undelor VRC sunt clar diferite.

Frustrare vs apreciere

Coerenţa: o stare optima de funcţionare

Cercetările Institutului HeartMath au arătat că generarea emoţiilor pozitive susţinute facilitează o schimbare la nivelul organismului, măsurabilă ştiinţific. Această stare este numită coerenţă psihofiziologică, deoarece se caracterizează prin creşterea ordinii şi armoniei în ambele noastre procese: psihologice (mentale şi emoţionale) şi fiziologice (corporale). Coerenţa psihofiziologică este o stare de funcţionare optimă. Cercetările arată că atunci când activăm această stare sistemele noastre fiziologice funcţionează mai eficient, experimentam o mai mare stabilitate emotională, o claritate mintală şi o funcţie cognitivă îmbunătăţită. Simplu spus, corpul şi creierul nostru funcţionează mai bine, ne simţim mai bine, şi vom performa mai bine.

Fiziologic, starea de coerenţă internă este marcată de dezvoltarea unui tipar liniştit, regulat, lin, al ritmului cardiac. Acest tipar caracteristic, numit coerenţă cardiacă, este indicatorul principal al statusului psihofiziologic al coerenţei, şi este ceea ce emWave şi tehnica Echilibrului Interior măsoară şi cuantifică. O serie de modificări fiziologice importante apar în timpul coerenţei cardiace. Cele două ramuri ale SNA se sincronizează una cu un alta, şi există o schimbare generală în echilibrul autonom in cee ace priveşte creşterea activităţii parasimpatice. Există, de asemenea, creşterea antrenării sistemului fiziologic — un număr de sisteme corporale diferite se sincronizează cu ritmul generat de inimă (a se vedea figura de mai jos). În cele din urmă, există o sincronizare crescută între activitatea inimii şi a creierului.

Antrenarea fiziologică în timpul coerenţei

Graficul stării de coerenţă

Graficul de mai sus arată variabilitatea ritmului cardiac individual, ritmul tensiunii arteriale si al respiraţiei pe o perioada de 10 minute. La secunda 300 de (centrul liniei punctate), individul, foloseşte tehnica Quick Coherence® de la HeartMath pentru a activa un sentiment de apreciere şi intră în starea de coerenţă. În acest moment, ritmurile de la toate cele trei sisteme sunt implicate: observaţi că tiparele sunt armonioase şi sincronizate unul cu altul în loc sa fie dezordonate şi nesincronizate. În partea stângă a graficelor se prezintă analiza spectrală a celor trei ritmuri fiziologice înainte de trecerea la coerenţă. Observaţi modul în care fiecare tipar arată destul de diferit de celelalte. Graficele din dreapta arată că în starea de coerenţă, ritmurile celor trei sisteme s-au reglat pentru a oscila pe aceeaşi frecvenţă.

Coerenţa nu înseamnă relaxare

Un punct important este că starea de coerenţă este distinctă atât psihologic cât şi fiziologic de starea obţinută prin cele mai multe tehnici de relaxare. La nivel fiziologic, relaxarea se caracterizează printr-o reducere globală a activităţii autonome (care rezultă în variaţii mai mici a VRC) şi o schimbare în echilibrul SNA către creşterea activităţii parasimpatice. Coerenţa este de asemenea asociată cu o creştere relativă în activitatea parasimpatică, cuprinzând astfel un element-cheie de răspuns – relaxarea, dar este fiziologic distinctă de relaxare prin faptul că sistemul oscilează ăn frecvenţele lui naturale şi există o armonie crescută şi sincronizarea în sistemul nervos şi inima-creier este dinamică. Această diferenţă importantă între cele două stări se reflectă cel mai clar în diferenţele VRC (a se vedea figura şi explicaţia de mai jos). În plus, spre deosebire de relaxare, starea de coerenţă nu implică în mod necesar o scădere a ritmului cardiac ci mai degrabă o modificare a tiparului acestuia.

Graficul de sincronizarea al Ritmului Inimii in starea de relaxare şi de coerenţă

Cele doua grafice din stânga arată tiparele de variabilitate (ale ritmului cardiac) în timpul stării de relaxare şi de coerenţă. În dreapta sunt prezentate tiparele spectrale ale VRC . Relaxarea produce o frecvenţă înaltă, o amplitudine scăzută a ritmului, care indică activitatea redusă sa sitemului autonom. Puterea crescută în banda de frecvenţă înaltă din spectrul de putere VRC se observă în creşterea activităţii parasimpatice („răspunsul de relaxare”). În schimb, în starea de coerenţă, activată de emoţii pozitive susţinute, este asociată cu un tipar de ritm foarte ordonat, lin, ca nişte valuri.

Spre deosebire de relaxare, coerenţa nu implică în mod necesar o reducere a VRC, uneori poate produce chiar o creştere VRC raportat la o stare de bază. Cum se poate observa în spectrul de putere, coerenţa este marcat de un vârf neobişnuit de înalt, îngust în banda de frecvenţă joasă, centrat în jurul valorii de 0,1 hertz (observaţi diferenţa semnificativă de scară dintre spectrele de coerenţă şi de relaxare). Acest vârf mare este o caracteristica spectrală specific de rezonanta la nivel de sistem şi de sincronizare care apare în timpul stării de coerenţă.

Nu există doar diferenţe fiziologice fundamentale între relaxare şi coerenţă, ci şi caracteristicile psihologice ale acestor stări sunt de asemenea foarte diferite. Relaxarea este o stare scăzută de energie, în care individul îşi odihneşte atât corpul cât şi mintea, de obicei decuplându-se de la procesele cognitive si emoţionale. În schimb, coerenţa, în general, implică angajarea activă în emoţii pozitive. Psihologic, coerenţa este resimţită ca o stare de calm, echilibru, dar plină de energie şi receptivă, propice pentru funcţionarea de zi cu zi şi interacţiune, inclusiv pentru îndeplinirea sarcinilor care necesită acuitate mentală, concentrare, rezolvarea problemelor, luarea deciziilor, activitate fizică şi coordonare.

Rolul respiraţiei

O altă distincţie importantă presupune înţelegerea rolului respiraţiei în generarea de coerenţă şi relaţia sa cu tehnicile din sistemul HeartMath. Deoarece ritmul respiraţiei modulează ritmul cardiac, este posibil să se genereze un ritm cardiac coerent, prin simpla respiraţie încet şi în mod regulat intr-un ritm de 10 secunde (5 secunde inspiraţie şi 5 secunde expiraţie). Acest ritm de respiraţie poate fi o intervenţie utilă pentru ieşirea dintr-o stare de stres emoţional şi creşterea coerenţei. Cu toate acestea, acest tip de respiraţie controlata mental poate necesita un efort mintal considerabil şi este greu de susţinut de către unii oameni.

Deşi tehnicile HeartMath includ elemente de respiraţie, ritmul respiraţiei nu este preocuparea lor principală şi acestea ar trebui, prin urmare, să nu fie folosite ca exerciţii de respiraţie. Principala diferenţă între tehnicile HeartMath şi tehnicile de respiraţie cel mai frecvent practicate este că tehnicile HeartMath pun accentul pe generarea intenţionată a unei stări emoţionale pozitive sincere. Această schimbare emoţională este un element cheie al eficacităţii tehnicilor. Emoţiile pozitive par a stimula sistemul la frecvenţele sale naturale de rezonanţă şi permite astfel coerenţei să apară şi să fie menţinută în mod natural, fără efortul mental de concentrare pe respiraţie.

Acesta fiindcă efectul generat de activitatea inimii este de fapt unul dintre principalii factori care afectează rata de respiraţie şi tiparele noastre. Atunci când ritmul cardiac intră în coerenţă ca rezultat al unei schimbări emoţionale pozitive, ritmul respiraţiei se sincronizează automat cu inima, astfel se întăreşte şi se stabilizează coerenţa întregului sistem.

În plus, accentul pe partea emoţională pozitivă a tehnicilor HeartMath conferă o gamă mult mai largă de beneficii decât cele de obicei realizate doar prin respiraţie. Acestea includ modificări profunde perceptuale şi emoţionale, acces sporit la intuiţie şi creativitate, îmbunătăţiri cognitive şi de performanţă, şi modificări favorabile în echilibrul hormonal.

Pentru a obţine toate beneficiile oferite de tehnicile HeartMath este important să aflaţi cum să auto- activaţi şi să susţineţi o emoţie pozitivă. Cu toate acestea, pentru utilizatorii care întâmpină probleme în realizarea sau menţinerea coerenţei, practicarea concentrării pe respiraţie la un ritm de 10 secunde, aşa cum este descris mai sus, poate fi util în învăţarea tehnicilor. Odată ce persoanele încep să se familiarizeze cu modul în care pot obţine starea de coerenţă prin intermediul respiraţiei, ei pot începe apoi să practice respiraţia şi concentrarea pe un sentiment pozitiv sau atitudine pozitivă în zona inimii. În cele din urmă, prin exersarea continuă, cei mai mulţi oameni devin capabili să treacă în starea de coerenţă direct prin activarea unei emoţii pozitive.

De fapt, dincolo de specificul şi noutatea pe care o aduce această tehnologie, dincolo de convingerile, părerile sau credinţele fiecăruia despre modul în care ea funcţionează, sistemul demonstrează felul în care ne influenţează modul în care gandim şi, mai mult decat atât, cum putem influenţa starea pe care o avem spre liniştea, stabilitatea şi beneficiul nostru.

Sistemul este însoţit de o mulţime de instrumente, tehnici şi aplicaţii de învăţare şi exersare.