Majoritatea oamenilor de pe glob au resimţit în această perioadă o paleta întreagă de emoţii. Emoţii prin care ar fi trecut poate într-un an dacă ar fi fost o stare de normalitate, acum le-au resimţit în două luni.
1) Şi-au făcut apariţia iniţial starea de incertitudine, apoi teama de necunoscut şi confruntarea cu o situaţie ineditã.
2) A urmat apoi panica şi conştientizarea necesitãţii de a lupta pentru propria viaţã. Zeci de întrebãri fãrã rãspuns.
3) Nevoia de comunicare şi de socializare s-a amplificat pentru anumite persoane mai mult decât înainte. Telefoane date bunicilor, rudelor şi prietenilor pentru a verifica dacã sunt bine.
4) Furia, insomnia şi funcţionarea din inerţie, nu s-au lãsat mai prejos şi „au scos capul la luminã”. Furia pãrinţilor îndreptatã spre copii şi invers, aflându-se acum în permanenţã unii cu alţii şi fãrã „supapa” care se numea gradiniţã/şcoalã/serviciu, emoţiile negative au fost mult mai greu de gestionat.
5) Disperarea de a sta închis în casã atâta timp şi nevoia de a ieşi într-un spaţiu public s-au acutizat. Soarele şi vremea frumoasã au întãrit aceastã nevoie.
6) Acceptarea „a scos capul din nisip” şi şi-a fãcut ”timidã” apariţia. Am început sã ne acomodãm cu lucrul de acasã, cu statul în permanenţã alãturi de copii, cu ieşitul condiţionat şi cu protejarea noastrã şi a celorlalţi.
În final, este important sã ne punem întrebarea, fiecare în parte, ce concluzii putem sã tragem? Ce am învãţat din aceastã perioadã? Cum ne-am schimbat în acest timp? Am privit-o ca pe o perioadã de dezvoltare personalã, în care am învãţat sã ne cunoaştem mai bine, sã ne gestionãm mai eficient emoţiile şi sã comunicãm asertiv?
Pentru cã, de ce nu, singurele certitudini pe care le avem sunt schimbarea şi moartea.
Andreea Mihalache, psiholog – psihoterapeut