Episodul psihotic, dincolo de diagnostic

Cu ce începe iubirea de sine
iulie 1, 2019
Importanta evaluarii psihologice clinice la copil si adolescent
iulie 14, 2019

Ce este contactul cu realitatea
Una dintre caracteristicile de bază ale funcționării psihice este contactul cu realitatea. Realizat atât prin intermediul organelor de simț (văz, auz, tactil, gust, etc.) cât și prin procesele psihice (reprezentare, percepție), contactul cu realitatea este un indicator al funcționării sănătoase a unei persoane. Reprezintă, printre altele capacitatea unei persoane de a interacționa cu realitatea, de a se adapta acesteia, de a putea funcționa în realitate pentru a-și asigura traiul și a-și desfășura activtațile zilnice obișnuite (inclusiv cele de autoîngrijire și autoadministrare).
În unele situații însă o persoană poate să-și piardă această capacitate de a rămâne în contact cu realitatea. Vorbim despre apariția halucinațiilor (organele de simț interpretează greșit realitatea și persoanei i se pare că vede, aude, gustă sau simte lucruri care nu există), a delirului (persoana descrie sau construiește situații/scenarii care nu există/nu sunt adevărate) și, în unele cazuri, a stării de depersonalizare (persoana simte că pierde controlul propriului corp, care se dezintegrează). Situația poate avea diverse cauze: boli neurologice, infecții grave, consum de medicamente, abuz de alcool sau substanțe interzise, privare de elementele esențiale supraviețuirii (apă, hrană, somn), traumatisme sau accidente, expunerea la factori chimici (intoxicări) sau fizici (temperaturi înalte), alte condiții medicale.
Ce este Episodul psihotic
Există însă și situații în care pierderea contactului cu realitatea are la bază o problemă psihică, iar halucinațiile, delirul, depersonalizarea, tulburarea gândirii, afectarea comportamenului (care devine bizar) descriu un episod psihotic. Termenul, adeseori însoțit sau confundat cu cel de psihoză, poate fi un simptom al unei boli psihice (schizofrenie, tulburare bipolară, depresie), dar trebui privit mai degrabă ca un descriptiv al unei anume funcționalități sau comportament. De aceea, dincolo de existența unui diagnostic, este important să înțelegem contextul în care se poate declanșa un episod psihotic.
Cauzele episodului psihotic
Să ne întoarcem la contactul cu realitatea. Pentru cei mai mulți dintre noi această realitate este ușor de descris: elementele care o descriu, modul ei de funcționare, limitele, regulile și legile ei. Ne putem uita și discuta despre alte lumi, alte existențe, alte universuri dar ne vom putea întoarce ușor la aceasta, în care trăim și funcționăm. Vedem filme SF, religioase, pe teme ezoterice. Citim despre acestea. Dar când închidem televizorul sau cartea ne întoarcem la realitate. Putem să o facem și să delimităm lucrurile și planurile. Pentru cei mai mulți dintre noi delimitarea este clară. În cazul unor persoane însă această delimitare nu este deloc atât de clară. Funcționarea lor psihică internă și externă este fragilă, uneori fluidă (trec prin stări extreme rapid), instabilă (pot schimba planurile ușor). Îi auzi vorbind, povestind despre ceva obișnuit iar intr-o fracțiune de secundă au schimbat planul și introduc în discuție un element ciudat, o referință aiurea, o ruptură, un derapaj al discursului. Pe alții nu-i poți deosebi foarte ușor de oamenii normali/sănătoși, și totuși…au ceva bizar, greu de descris. De cele mai multe ori declanșarea episodului psihotic (al psihozei) este precedată de un stres psihologic intens. Apare adeseori în adolescență (vârful este situat în jurul vârstei de 18-20 ani), de obicei în legătură cu stresul provocat de mediul școlar sau de unele examene.
Ce se întâmplă de fapt? Pe fondul instabilității și fragilității psihice un stres puternic, un eveniment traumatic (abuz, pierderea unei persoane apropiate) distruge echilibrul psihic și emoțional intern și rupe contactul cu realitatea. Persoana este incapabilă să gestioneze situația, durerea sau suferința și cedează; pierde controlul propriului corp și al propriei minți. În multe cazuri delirul și halucinațiile sunt o încercare de fugă dintr-o realitate care nu mai poate fi controlată într-una ”alternativă”, creată ca o scăpare. În alte cazuri delirul și halucinațiile descriu haosul intern al persoanei, cu toate trăirile ei: demoni, dureri sfâșâietoare, vidul, cele mai teribile creaturi și suferințe etc.
Personalitatea psihotică
Pentru a înțelege cauzele care au dus la declanșarea unui episod psihotic este esențial să analizăm trecutul persoanei, să mergem în istoria ei de viață. În cazul persoanelor care au trecut printr-un episod psihotic sau mai multe, sau au ajuns să aibă o tulburare psihotică găsim întotdeauna: membri ai familiei care suferă ei înșiși de o psihoză sau au elemente de comportament psihotic, respectiv un mediu familial care nu a permis o dezvoltare sănătoasă, stabilă, coerentă, o structură psihică armonioasă. Găsim traume, suferințe majore la vârste fragede (abuzuri fizice, psihice, pierderi ale persoanelor apropiate – în mod special a mamei). Adică toate elementele care au dus la o structură fragilă emoțional și psihic, care nu are niște limite clare, o structură puternică, mecanisme de apărare solide, de aceea șocurile, stresul intens este imposibil de gestionat de către ele și…cedează. Vorbim adeseori de copii care au fost amenințați cu distrugerea (”te omor”, ”te fac bucăți”) sau au fost martorii unor violențe extreme în familie. Copii care au trăit în teroare sau într-un dezechilibru sever: neglijare, modificări majore și bruște ale condițiilor de trai, amenințări sau, în cazul celor care au membri ai familiei cu psihoze, în medii ilogice, în care dominau credințele religioase absurde (parinții vorbeau cu Isus) sau comportamentele bizare (mama comunica cu extratereștrii).
Cum se tratează Episodul psihotic
Apariția halucinațiilor, a delirului, a tulburarilor de comportament severe, a bizareriilor, a stărilor de derealizare și depersonalizare necesită atenție deosebită și apelarea imediată la specialist (în general psihiatru sau psiholog clinician). Evaluarea este esențială pentru stabilirea celor mai bune soluții de abordare. De obicei, atunci când evaluarea a stabilit că este vorba de o cauză psihică intervenția inițială și imediată este internarea într-un centru specializat (spital de psihiatrie) și terapia medicamentoasă. Introducerea persoanei într-un mediu sigur, supravegherea cu atenție, alături de utilizarea antipsihoticelor reușește de cele mai multe ori întreruperea episodului psihotic și stabilizarea persoanei. Apoi este rândul psihoterapiei ca să afle cauzele și, prin utilizarea tehnicilor psihoterapeutice, să ajute persoana să învețe să gestioneze situațiile stresante.

Valentin Pescaru
Psiholog, psihoterapeut, sexolog