Femeile și…erecția

Ce este coaching-ul cognitiv-comportamental?
iunie 11, 2019
Adolescenta, apartenenta la grup si anxietatea
iunie 15, 2019

Foarte mulți bărbați se pot confrunta în anumite condiții cu o problemă de erecție sau pot trece printr-o perioadă în care performanțele sexuale nu sunt la nivelul așteptat sau experimentat anterior.
Factorii implicați în apariția problemelor de erecție temporare sau ocazionale pot fi: stresul, oboseala, anxietatea, tensiunea și ostilitatea apărute în relația de cuplu, consumul de anumite substanțe etc.
Atunci când tulburarea de erecție persistă o perioadă de timp mai mare și constă în incapacitatea de a obține o erecție sau de a menține erecția pentru realizarea unui act sexual normal, putem spune că este vorba de o disfuncție erectilă persistentă (impotență).
Disfuncția erectilă este frecvent întâlnită după vârsta de 40 de ani, fiind o consecință a faptului că, pe parcursul procesului natural de îmbătrânire, scade nivelul a doi hormoni importanți: testosteronul și dehidroepiandosteronul (DHE) – un hormon steroid produs de glandele suprarenale.
Cauzele care pot determina sau predispune la o disfuncție erectilă sunt multiple:
 medicale, organice: boli cronice, tratamente medicamentoase administrate pentru diverse boli, intervenții chirurgicale sau traumatisme la nivelul coloanei vertebrale și/sau a zonei pelviene, tulburări hormonale etc.;
 psihologice: stresul, anxietatea, depresia sau alte suferințe psihologice;
 relaționale: problemele apărute în relația de cuplu;
 abuzul de substanțe toxice;
 lipsa totală a sexului câțiva ani sau lipsa sexului regulat;
 stilul de viață nesănătos etc.
Fără intenția de a culpabiliza femeia pentru tulburarea de erecție a bărbatului, sunt totuși și situații în care, pe lângă cauzele principale ale disfuncției erectile care aparțin bărbatului, anumiți factori care țin de femeie pot favoriza sau menține disfuncția. Dintre aceștia menționăm:
 anumite disfuncții sexuale sau suferințe psihologice ale partenerei;
 tendința unor femei de a-și critica, cicăli și „toca” constant bărbatul face ca acesta să se îndepărteze și să-și piardă interesul sexual, deoarece o astfel de atitudine este total anafrodiziacă (anulează dorința sexuală). Cel mai dureros lucru pe care o femeie i-l poate spune unui bărbat este acela că nu este suficient de bun (inclusiv sexual). De asemenea, atitudinea dominatoare, autoritară și agresivă a unor femei care vor să facă pe „șeful în casă” și să-și controleze bărbatul prin jocuri de putere manipulatoare, subminează profund masculinitatea bărbatului, încrederea în propria lui virilitate. Acesta este supus astfel unui proces de „castrare psihologică”, care e posibil să fi început încă din copilărie, în relația cu mama, și să se continue în relațiile cu celelalte femei, pe care le-a atras după un anumit pattern. Un astfel de bărbat devine nesigur, dependent, cu o imagine de sine slab dezvoltată. Prin permisivitatea pe care o are față de femeia ce tinde să-l controleze și să-i „aranjeze viața” după cum consideră ea, renunță la a mai fi bărbat și devine submisiv. Erecțiile ferme și prelungite ajung să fie doar un subiect de vis într-o astfel de situație.
 tendința femeii de a deveni dependentă de bărbat precum și un mod de gândire pesimist și negativist fac ca în timp interesul bărbatului pentru o astfel de femeie să scadă; mulți bărbați descriu faptul că o femeie cu un anumit grad de autonomie și încredere în sine, pozitivă, care știe ce-și dorește și nu se sfiește să se exprime liber, este atractivă și reprezintă chiar ea însăși un stimulent puternic;
 anumite complexe de inferioritate legate de imperfecțiunile fizice sau de inabilitatea de a fi suficient de bune din punct de vedere sexual le conduc pe unele femei la inhibiții sexuale și la o lipsă de încredere în viața intimă, care nu este stimulativă pentru bărbați;
 identificarea prea mare, în cazul unor femei, cu rolul de soție sau de mamă, precum și supraresponsabilizarea cu sarcini fac să fie trecută în umbră femeia ca iubită; femeia uită astfel să se mai preocupe de aspectul fizic, se neglijează și își pierde treptat farmecul, puterea de a-și fascina și inspira erotic bărbatul, care devine din ce în ce mai puțin atras sexual de către ea. Orice femeie poate fi sexy pentru bărbatul care o iubește dacă se preocupă și de acest aspect și adaugă constant în relația de cuplu o doză de creativitate pentru a-și surprinde iubitul cu noi fațete.
 o educație prea rigidă, care a indus multe prejudecăți legate de experimentarea și exprimarea dezinvoltă a trăirilor sexuale, poate conduce femeia la sentimente de rușine sau de vinovăție în legătură cu viața intimă și la incapacitatea de a discuta deschis despre ceea ce îi face plăcere și de a-i cere partenerului acele lucruri care o ajută să ajungă pe culmile orgasmului;
 lipsa de cunoaștere prin autoexplorare a propriului trup, a zonelor erogene și a modalităților prin care poate ajunge la orgasm face ca unele femei să aștepte ca doar bărbatul să se ocupe de descoperirea și „trezirea” acestor zone, ceea ce pentru un bărbat poate să fie o perspectivă nu tocmai incitantă pe termen lung.
Sunt femei, dar și bărbați, care consideră că atingerea orgasmului de către femeie este responsabilitatea bărbatului. De aici decurge o presiune prea mare și nejustificată asupra bărbatului în timpul actului sexual, presiune care generează frica de eșec (anxietatea de performanță) ce întreține disfuncția sexuală.
Dacă femeia cunoaște modul în care poate ajunge la orgasm, poate să-și ghideze partenerul pentru a o ajuta să aibă o experiență împlinitoare. Astfel va fi depășită acea mentalitate care le face pe unele femei să aștepte ca împlinirea, fericirea, dragostea, orgasmele să le primească cumva „la pachet”, fără a fi participative în acest sens.
Erecția sau absența acesteia este un indicator pentru starea fizică și psihică a bărbatului. Pentru a obține o erecție bărbatul are nevoie să fie într-o formă cât de cât bună, iar femeia ar trebui să țină cont de acest aspect. Spre deosebire de femei, care pot iniția un act sexual chiar dacă nu se simt în cea mai bună formă, ba unele chiar pot mima excitația sau orgasmul, bărbații nu pot realiza acest lucru, întrucât nu pot mima erecția.
În cazul unui bărbat care se confruntă cu probleme de erecție, imaginea de sine, încrederea în propria masculinitate și virilitate sunt profund afectate.
Faptul de a nu-și putea satisface partenera este greu de tolerat de către bărbat, iar așteptările sexuale mari ale partenerei, precum și comentariile nepotrivite ale acesteia sau exprimarea neasertivă a frustrărilor nu fac decât să inhibe resursele bărbatului, care devine și mai nesigur de sine. De obicei, la toate aceste trăiri negative se adaugă și frica de eșec, bărbatul intrând astfel într-un anumit cerc vicios, ajungând chiar să-și reducă activitatea sexuală. Din păcate, acest comportament evitant nu face decât să accentueze problema.
Fie că este vorba de o problemă de erecție ocazională, trecătoare sau de o disfuncție erectilă persistentă în timp, fie că există sau nu unii factori favorizanți care țin și de femeie, un lucru este cert, și anume că pe lângă tratamentele medicale sau abordările psihoterapeutice, rolul femeii – al partenerei – este esențial în a-l ajuta pe bărbat să-și rezolve această problemă, care în fond este o problemă a cuplului.
O parteneră suportivă, empatică, înțelegătoare și plină de răbdare reprezintă un sprijin de nădejde pentru bărbat, fără de care demersurile terapeutice ar avea o rată redusă de succes în tratarea problemei.
Atitudinea femeii de a considera că vina aparține bărbatului în exclusivitate, precum și așteptarea pasivă ca bărbatul să-și rezolve singur problema nu sunt câtuși de puțin productive, ba dimpotrivă, amână rezolvarea.
În cazul în care bărbatul se confruntă cu o disfuncție erectilă persistentă, este nevoie de experimentarea în cuplu a unui nou comportament sexual care se bazează pe regândirea sau reformularea a ceea ce înseamnă sexul bun, adaptativ. Rolul suportiv al femeii este de mare ajutor pentru acest gen de experiență. Acest comportament sexual numit „sensate focus”, sau concentrarea pe senzații, reprezintă o strategie care ajută partenerii să se concentreze mai mult asupra savurării senzațiilor, fără a se îngrijora în legătură cu actul sexual în sine, cu alte cuvinte, să se bucure de experiența în sine fără a obține orgasmul cu orice preț. Chiar e indicată defocusarea de pe sexul penetrativ și atingerea orgasmului în acest mod, în favoarea îmbrățișărilor, sărutărilor, mângâierilor, masajului reciproc. Astfel, prin defocusarea de pe scop scade anxietatea de performanță a bărbatului, care este o cauză importantă pentru disfuncțiile sexuale masculine. Această strategie, la care pot fi adăugate și tehnici ce permit managementul pierderii și recâștigării erecției, ajută foarte mult la depășirea problemei, iar pentru aceasta e necesar ca atât femeia, cât și bărbatul să-și flexibilizeze așteptările pentru a se putea adapta într-un mod funcțional la noua situație sau etapă de vârstă.
Există și cazuri în care, deși nu este vorba despre o disfuncție erectilă persistentă, sexul nu mai este la fel de intens ca la început, erecțiile spontane sunt mai rare, iar dorința și frecvența actelor sexuale sunt în scădere.
În multe cupluri (mai ales în cele căsătorite), după primii ani de relație sau după nașterea unui copil, interesul sexual scade. Chiar dacă sunt mediate de niște secreții hormonale, dorința și atracția sexuală sunt întreținute și de gesturile, atenția și timpul alocat menținerii lor la un anumit nivel. Ele rezultă și din „jocul polar” a două energii complementare: energia feminină și cea masculină. Când una încetează a se mai manifesta activ, „jocul” se stinge. De asemenea, dorința sexuală este întreținută și de frecvența actelor sexuale. Dacă partenerii, copleșiți de alte activități, nu-și mai găsesc timp pentru a face sex, deși există dorință, gradat dorința sexuală scade, iar frecvența scade astfel și mai mult. O activitate sexuală redusă poate influența negativ obținerea erecției.
O relație este un proces dinamic care se construiește continuu, iar dacă un cuplu își dorește o viață sexuală cu adevărat bună și împlinitoare este necesar ca atât bărbatul, cât și femeia să fie deschiși, inovatori, activi și pro-activi în acest sens. Altfel, se instalează în timp plafonarea ce conduce la insatisfacție.
Femeia are un rol cheie în a-l inspira pe bărbat să descopere împreună noi modalități care să le stimuleze dorința, să le crească plăcerea și împlinirea în viața intimă, cei doi reușind astfel să-și lărgească repertoriul sexual foarte mult și să evite blazarea.
În unele culturi orientale femeia este văzută chiar ca o inițiatoare a bărbatului în tainele amorului. Și femeia occidentală poate să-și asume acest rol dacă are curiozitatea de a studia și asimila cunoștințele necesare.
Calea cea mai bună și armonioasă prin care o femeie își poate ajuta bărbatul iubit să devină din ce în ce mai puternic (inclusiv sexual) este aceea de a fi ea cât mai feminină. Calitățile feminine precum blândețea, compasiunea, răbdarea, toleranța, senzualitatea, pot fi de o mie de ori mai motivante și inspiratoare pentru un bărbat să-și asume rolul de bărbat și să-și exprime masculinitatea, decât „indicațiile prețioase” trasate într-un mod directiv sau reproșurile. Aprecierea, respectul și valorizarea de către femeie îl ajută pe bărbat să devină cea mai bună versiune a lui, și nu eforturile încrâncenate ale femeii de a-l transforma după chipul și asemănarea modelului absolutist pe care ea și-l dorește.
De asemenea, „vorba bună și dulce mult aduce”. O femeie poate să fie „dulce” fără a risca să devină „siropoasă” și poate fi jucăușă și gingașă fără a se teme de ridicol sau că va fi percepută ca fiind lipsită de forță. Manifestarea acestor calități sunt binevenite în special în cazul acelor femei independente, autoritare, așa-zis puternice, dar care în realitate sunt foarte anxioase și de aceea simt nevoia să dețină controlul. Mai ales aceste femei au nevoie să-și elibereze mintea de îngrijorări și să acorde încrederea necesară bărbatului. Astfel vor reuși să se relaxeze și să se abandoneze pentru a experimenta împlinirea ca femeie.
Bărbații prin natura lor își doresc să fie salvatori sau eroi, așa că au nevoie de un cadru în care femeia să le permită și să-i susțină să-și manifeste masculinitatea.
Iar ca mesaj de încheiere, în special pentru femeile care își doresc bărbați puternici:
FEMINITATEA LA SUPERLATIV ATRAGE MASCULINITATEA LA SUPERLATIV!

PS. La întrebarea pe care unele femei și-o vor pune, pe bună dreptate: Bine, dar dacă noi vom face aproape totul în relație, bărbaților ce le mai rămâne de făcut?, vom răspunde într-un viitor articol, dedicat domnilor, având ca titlu: „BĂRBAȚII ȘI ORGASMUL LA FEMEI”.

by Dr. RAFAELA ANGELESCU
medic – psihoterapeut – sex-terapeut