Frica este o emotie fireasca, specifica instinctului nostru de conservare. Daca nu ne-ar fi frica, nu am sti cum sa ne aparam de un pericol real. De exemplu, daca ne aflam intr-o camera in care izbucneste un incendiu, fie vom incerca sa stingem focul, fie sa parasim cat mai repede incaperea si sa sunam la 112. Este normal sa ne temem de foc.
Daca insa ne aflam in siguranta aici si acum, nu este nici un pericol iminent si totusi ne este frica, acest gen de frica o numim anxietate. Adica frica fara „obiect”, asa cum este definita anxietatea in manualele de specialitate.
In mintea anxiosului, invadata de ganduri, incepe sa se teasa un scenariu in care fiecare semn sau simptom este interpretat in mod gresit.
De exemplu, urc 8 etaje pe scari, inima imi bate cu putere, repiratia este greoaie, sacadata, transpir, imi tremura picioarele. Mintea persoanei afectate de anxietate incepe sa dezvolte un scenariu: „Imi bate inima tare – daca mi se face rau? Daca fac infarct? Oare mi-a crescut tensiunea? Mi-e frica! Respir greu, parca nu am aer, am transpirat, imi tremura picioarele. Oare ce urmeaza?” Mintea nu se mai focalizeaza pe prezent, pe aici si acum, ci incepe sa deplaseze actiunea in viitor, anticipand un potential pericol, a carui amenintare nu exista insa in realitate.
In mintea unei persoane care NU sufera de anxietate, gandurile se focalizeaza pe cu totul altceva. De exemplu: „Normal ca abia respir, nu am mai urcat de mult 8 etaje pe scari! Si acum, sa intru in casa si sa ma uit la film. De cand asteptam momentul sa inceapa. Bine ca am ajuns la timp!” Asadar, persoana ramane in prezent, se focalizeaza pe ceea ce vrea sa faca aici si acum, interpretand bataile inimii, respiratia, transpiratia etc. ca fiind normale in acea situatie.
Desi spunem ca anxietatea nu are un „obiect”, ea are cu siguranta o cauza! Iar aceasta cauza se poate descoperi si trata in psihoterapie, pentru ca simptomele sa nu mai revina. Nimeni nu se naste cu anxietate. Insa fiecare persoana care sufera poate alege daca vrea sa traiasca cu anxietate sau fara. Pentru ca da, este o alegere. A nu avea bani sau timp sa imi tratez anxietatea, dar a cheltui bani pe tratamente fara efecte demonstrate stiintific, pe descantece, incantatii si alte „terapii” fara fundament stiintific, nu arata implicarea in procesul de vindecare, din contra. Asumarea responsabilitatii pentru tratarea anxietatii inseamna ca desi sedintele de psihoterapie imi pot parea scumpe, voi rezolva problema care imi afecteaza viata si voi putea sa lucrez, sa ma dezvolt si sa castig mai multi bani si chiar mai mult timp, pe care sa il folosesc in alte scopuri decat cauand pe internet sau forumuri informatii si pareri despre…. anxietate.
Daca nu actionez, inseamna ca ma complac in aceasta situatie si, desi sustin ca ma afecteaza si vreau sa scap de anxietate, nu fac nimic motivand ca nu am incredere, nu am bani, nu am vazut rezultate la altii.
Exista insa posibilitatea ca analizand cu atentie aceasta situatie, sa descoperim ca pe undeva „boala” poate aduce cu ea si o serie de avantaje, pe care persoana nu le poate accepta si recunoaste deschis in fata altora, dar nici fata de sine. Fiind „bolnava” primeste mai multa atentie, grija, intelegere, afectiune. Anxietatea poate, in mod ironic, sa scape persoana de o problema, de ceea ce nu poate controla. Sigur ca lucrurile se petrec in mod inconstient, nu sunt planuite, intentionate. Este un mod in care a invatat sa functioneze, o solutie pe care a gasit-o mintea la o problema (sau mai multe).
Stiu ca nu este usor si nu spun ca putem face ca simptomele sa dispara ca prin magie! Tratarea anxietatii necesita un efort constient din partea persoanei, timp, costuri asumate, necesita intelegerea faptului ca psihoterapia functioneaza, dar este un proces care o va trece prin multe stari si etape, va scoate la lumina cele mai intunecate ganduri si evenimente pentru a le descarca si solutiona.
Ca sa intelegeti la ce ma refer, imaginati-va ca aveti o rana care sangereaza. Prinde crusta, apoi se rupe si sangereaza din nou. Rana are nevoie sa fie curatata, dezinfectata si pansata corespunzator ca sa se poata vindeca. La fel este si cu ranile noastre emotionale si cu tot ceea ce poate provoca atat anxietate, cat si alte afectiuni. Chiar daca ar putea sa doara, tratand cauza, vei scapa de simptome. Altfel ele vor continua sa apara, amintindu-ti ca problema este acolo, in interiorul tau.
Incearca sa faci un exercitiu de imaginatie:
Un vulcan, care fierbe zeci de ani, erupe la un moment dat inundand totul in jur cu lava sa. De unde a aparut lava? Pai din interiorul vulcanului, desigur! A fost acolo dintotdeauna? Nu! A aparut brusc? In niciun caz! S-a format in ani de… tacere!
Simptomele anxietatii sunt asa, ca lava acelui vulcan. Exista o cauza in interiorul tau care „fierbe”, scotand la suprafata simptome, in timp ce tu… taci. Ele sunt doar indicii ca ceva e in neregula, dar tu ai nevoie sa afli CE este in neregula, UNDE, ca sa poti stinge vulcanul.
Anxietatea este neplacuta pentru persoana care o experiementeaza. E foarte adevarat si inteleg perfect prin ce treci. Sunt aici sa te sustin, sa te ajut fara sa te judec. Vreau sa stii insa ca anxietatea este una dintre afectiunile cel mai usor de tratat, ca exista solutii, iar tu o poti gasi pe a ta! Ai incredere!