Sindromul ”Burn-out” mai actual ca oricând

Calitatea timpului petrecut cu copilul- necesitate sau optiune
octombrie 1, 2019
Cum știi dacă ești…vampirizat?
noiembrie 1, 2019

”Burnout ”pare să fi devenit un fenomen de masă, fiind menționat din ce în ce mai des în mass-media. Din ce în ce mai multe persoane lipsesc de la muncă acuzând burnout-ul. În limba română termenul este greu de tradus; interpretarea lui cea mai apropiată ca înțeles este ”suprasolicitare”, ”surmenaj” sau ”oboseală cronică/accentuată”.
Termenul „burnout” a fost inventat în anii ’70 de psihologul american Herbert Freudenberger. El l-a folosit pentru a descrie consecințele stresului sever și al așteptărilor înalte în profesiile care au ca scop ajutorarea și îngrijirea oamenilor (sănătate, servicii publice de îngrijire etc.). Medicii și asistentele, de exemplu, care se sacrifică pentru ceilalți, de multe ori ajung să fie „arși”, consumați, epuizați, lipsiți de vitalitate și incapabili să mai facă față cerințelor serviciului. În zilele noastre, termenul nu mai este folosit doar pentru aceste profesii care se ocupă cu îngrijirea și sănătatea oamenilor. S-a constatat că poate afecta pe oricine, de la oamenii de carieră stresați și celebrități, până la angajați și independenți care lucrează pe cont propriu, profesori, avocați, magistrați și alți angajați ai sistemului juridic, polițiști ș.a.m.d.
În mod surprinzător, nu există o definiție clară a ceea ce este cu adevărat burnout-ul. Drept urmare, nu este clar care este exact burnout-ul și cum poate fi diagnosticat. Acest lucru face, de asemenea, imposibil de spus cât de des este întâlnit.
Este burnout-ul o afecțiune medicală?
Un stil de viață stresant poate pune oamenii sub presiune extremă, și îi poate aduce în punctul în care se simt epuizați, consumați și incapabili să facă față cerințelor. Stresul la locul de muncă poate provoca, de asemenea, simptome fizice și mentale. Cauzele posibile includ sentimentul de a fi suprasolicitat în permanență, fie subsolicitat, fiind sub presiune de timp sau având conflicte cu colegii. Angajamentul extrem care are ca rezultat faptul că oamenii își neglijează propriile nevoi poate fi, de asemenea, la baza acestuia.
Epuizarea este o reacție normală la stres și nu un semn de boală. Deci, burnout-ul descrie un set de simptome care este mai mult decât o reacție „normală” la stres? Și cum este diferită de alte probleme de sănătate/sănătate mintală? Experții încă nu sunt de acord cu privire la modul de definire. În fapt nu există un astfel de diagnostic cum ar fi „burnout”. Doar în ultimii ani se vorbește din ce în ce mai des despre ”sindromul oboselii cronice” dar nici acesta nu poate fi folosit ca diagnostic medical/psihologic. Toate aceste dificultăți de definire și deci de identificare/diagnosticare conduc la intervenții târzii când situațiile sunt deja complicate.
Care sunt semnele și simptomele burnout?
Burnout-ul este considerat a avea o gamă largă de simptome. Nu există niciun acord general cu privire la care dintre acestea fac parte din condiție sau nu. Dar toate definițiile date până acum împărtășesc ideea că simptomele sunt considerate a fi cauzate de stres legat de muncă sau de alt tip. Un exemplu de sursă de stres în afara muncii este îngrijirea unui membru al familiei.
Există trei categorii principale ale simptomelor care sunt considerate a fi semne de burnout:
Epuizare: Persoanele afectate se simt consumate, epuizate fizic, psihic, emoțional, incapabile să facă față sarcinilor și cerințelor, obosite constant, lipsite de energie. Simptomele fizice includ dureri diverse nelocalizate (de cap, musculare), probleme stomacale sau intestinale, migrene, amețeli, imunitate scazută, predispoziție la îmbolnăviri, schimbări ale apetitului și ale obiceiurilor de somn.
Alienare de la activități (legate de muncă): Oamenii respectivi își găsesc locul de muncă din ce în ce mai stresant și frustrant. Aceștia încep să fie neîncrezători în ceea ce privește condițiile de muncă și relațiile cu colegii. În același timp încep să se distanțeze din ce în ce mai mult emoțional și să înceapă să se simtă amorțiți/neinteresați de munca lor. Devin închiși în ei, se simt neînțeleși, înstrăinați, nemulțumiți, nesatisfăcuți în ceea ce privește aprecierea sau valorizarea personală. Apare căutarea singurătății prin izolarea frecventă de ceilalți, retragerea din diferite activități, refuzul responsabilităților, consumul excesiv de mâncare, băuturi alcoolice sau stimulente pentru a face față situației, revărsarea frustrărilor peste oameni nevinovați, descărcări nervoase, absenteismul de la locul de munca sau scurtarea programului de lucru.
Performanță redusă: Burnout-ul afectează în principal sarcinile de zi cu zi la locul de muncă, acasă sau când au grijă de membrii familiei. Persoanele cu burnout sunt foarte negative în ceea ce privește sarcinile lor, le este greu să se concentreze, sunt lipsite de organizare și perspectivă și nu au creativitate.
Cum este diagnosticat burnout-ul?
Nu există metode bine studiate cu ajutorul cărora să se poată diagnostica această condiție. Există diverse chestionare pentru autoevaluare. Dar, deoarece nu există o definiție generală acceptată, nu este clar dacă chestionarele pot „măsura” efectiv burnout-ul și o pot distinge de alte boli. Cel mai obișnuit chestionar este „Maslach Burnout Inventory” (MBI), disponibil pentru diferite grupuri profesionale. Dar acest chestionar a fost inițial dezvoltat în scopuri de cercetare, nu pentru utilizare de către medici sau alte persoane.
Care sunt cauzele burnout?
Principalele cauze ale oboselii cronice sunt senzatia de suprasolicitare profesională combinată cu subaprecierea eforturilor de către ceilalti. Fiind locul în care petrecem cel mai îndelungat timp locul de muncă tinde să fie mediul cel mai propice pentru dezvoltarea acestei afecțiuni, dar există situații în care viața socială sau personală conduc la burnout. Angajații care nu beneficiază de concediu și de măriri de salariu sau alte recompense, persoanele care au în grijă mulți copii sau membri ai familiei cu boli grave îndelungate sunt în egală masură expuși riscului de a ajunge la burnout.

Pare că acest sindrom al obosealii cronice este determinat de o combinație de factori, fie că este vorba despre cauze legate de locul de munca, de stilul de muncă sau chiar de trăsături de personalitate.

*Cauzele oboselii cronice legate de locul de muncă
– lipsa recunoașterii și recompensării muncii prestate
– senzația de lipsă de control asupra propriilor activități
– așteptări nerealiste sau neclare din partea angajatorului
– desfășurarea unor activități monotone, repetitive și care nu oferă satisfacții profesionale
– lucrul sub presiune constantă sau într-un mediu haotic

*Cauzele oboselii cronice legate de stilul de viață
– dezechilibru între viața profesională și cea personală
– persoanele din viața ta au așteptări ridicate de la tine și pun permanent presiune pe tine
– asumarea unui numar prea mare de responsabilități, fără ajutor din partea celorlalți
– odihnă insuficientă; prea puțin timp dedicat relaxării, socializarii, hobbyurilor
– lipsa unor relații apropiate, a unor persoane care să ofere suport emotional la nevoie

*Cauze legate de tipul de personalitate
– tendințe perfecționiste; concepția că nimic nu este suficient de bine făcut
– viziune pesimistă asupra viitorului, asupra sinelui și asupra lumii în general
– personalitate de tip A (high-achiever)
– nevoia permanentă de a deține controlul; reticența în a delega

Este foarte probabil să fii pe drumul către burnout dacă:
– fiecare zi ți se pare a fi o zi o proastă, în care nu ai făcut mare lucru sau ai greșit substanțial;
– ai senzația că, orice ai face, nu va avea niciun efect și nu va conta pentru nimeni;
– îți petreci majoritatea zilei de lucru îndeplinind sarcini pe care le consideri fie plictisitoare, de rutină, fie copleșitoare;
– te simti epuizat tot timpul;
– simți lipsa de energie, de poftă de viață, de plăcere de a face lucruri sau de a te bucura de ele;
– ți se pare o pierdere de energie să te preocupi de viața ta profesionala sau personală.

Sindromul burnout vs. stres

De multe ori asociat cu stresul, sau fiind considerat ca produs de stres, starea de burnout este o condiție cu totul diferită. A fi stresat înseamna a te confrunta cu prea mult: prea multă presiune, prea multe responsabilități, o solicitare permanentă care depășește puterile fizice și psihice ale individului și care duce la senzația de oboseală fizică și mentală. Cu toate acestea, o persoana stresată are în continuare convingerea că, dacă ar dispune de mai mult timp și de mai multa energie, ar putea face fata situației. Oboseala cronică, însă, se caracterizeaza mai ales prin insuficiență: senzatia că nimic nu este suficient de bun, că nu se mai poate face nimic, că orice gest este în zadar. O persoană stresată mai caută soluții, pe când cineva ajuns la stadiul de burnout abandonează lupta, fiind total lipsit de motivație și deprimat.
Este interesant că desi termenul de burnout a fost inventat cu referire la consumul personalului din sănătate și îngrijire el a fost cumva deturnat. Se vorbește astfel din ce în ce mai mult despre burnout legat de performanța în muncă, de sarcini și suprasolicitare, și din ce în ce mai puțin despre personalul și condițiile de lucru ale celor care lucrează în sistemele de sănătate și îngrijire, în tot ceea ce înseamnă de fapt lucrul cu suferința umană cea mai grea și profundă: boli grave și suferințe îndelungate, cu victime ale abuzurilor, ale traficului de ființe umane, ale sistemului de justiție, ale sistemului de poliție etc. Discuțiile despre suferințele celor care lucrează cu…suferința umană, sub toate formele ei, sunt nesemnificative. Aceasta duce la un paradox: se așteaptă cumva ca cei care sunt cei mai expuși burnout-ului să fie și cei mai rezistenți. Acesta este unul dintre aspectele caracteristice ale problemei și unul dintre cele mai grave, căci această așteptare este preluată inconștient de către cei din sistemele amintite. Aceștia au convingerea că trebuie să reziste, să facă față, să nu cedeze; iar asta duce la dificultatea de a accepta că li se întâmplă și lor. Consecința? Refuzul de a cere sau accepta ajutorul.
Interacțiunea prelungită cu suferința umană (așa cum este în sistemul de sănătate și îngrijire), cu mizeria umană si oribilele ei derapaje (cum este în sistemul de poliție), cu responsabilitatea vieții, liniștii, și restaurarea legii (cum este în sistemul de justiție) pune la grea încercare, permanent, mecanismele de apărare ale oricărui om. Și fiecare om își atinge, mai devreme sau mai târziu, limitele. Și cedează. Riscul de decompensare în boli psihice, în consum de substanțe interzise sau abuz de alcool și alte comportamente de risc este cunoscut în rândul celor care lucrează cu suferința. Burnout-ul nu este ceva ce te lovește într-o zi, este ceva ce se instalează încet, pe ascuns, în timp. Și începe să iasă la iveală tot încet, pe nesimțite, prin diverse semne. Până va ajunge să provoace probleme importante, să afecteze funcționalitatea persoanei pot trece ani.

Vestea bună: Există soluțiide prevenire ale burnout-lui (oboselii cronice):

– Păstrarea echilibrului între viața profesională, între sarcini și responsabilități de toate felurile si viața personală, respectiv timpul liber. Echilibrul între muncă/efort/oboseală și odihnă/relaxare.
– Începe ziua încet, relaxat și încearcă să păstrezi acest ritm. Începe-ți ziua bine și ea are șanse să decurgă la fel. Savurează cafeaua, ceaiul, meditează, du-te la birou trecând prin parc.
– Formează-ți un program de alimentație și odihnă organizat și echilibrat, pe cât se poate hrană sănătoasă pentru minte și corp. Dedică timp sănătații și îngrijirii tale: sport, relaxare, masaj corporal, înot, plimbări etc.
– Orice om are niște limite în mod natural. Învață care sunt ale tale și respectă-le, apără-le dacă este nevoie. Acționează în conformitate cu puterile și competențele tale. Nu-ți asuma lucruri pe care nu le poți gestiona. Spune ”Nu!” atunci când este cazul. Cere ajutorul atunci când este cazul. Ești om! Ai emoții, sentimente, trăiri. Este normal să suferi, să nu mai poți uneori. TU ești prima persoană care trebuie să aibă grijă de tine!
– Mintea, ca și corpul, are nevoie de liniște, de odihnă. Mergi în natură, încearcă să te deconectezi la sfârșitul zilei de treburile și problemele de peste zi. Meditația, yoga, tehnicile de respirație, muzica de relaxare sunt soluții excelente pentru ”curațarea” minții.
– Omul nu este doar serviciul, doar profesia lui. Omul înseamnă și inteligență, curiozitate, talente și căutări/interese spirituale. Înseamnă creativitate, imaginație, cultură și artă. Ar fi extraordinar dacă ai putea să-ți oferi experiențe din diverse domenii: muzică, artă, cultură, hobbyuri. Viața înseamnă mai mult decât doar muncă și responsabilități. Înseamnă și bucurie, plăcere, relaxare.
– Din când în când evaluează-ți prioritățile, revezi obiectivele, analizează-ți parcursul. Ești bine cu tine? Ești mulțumit cu ceea ce faci, cu ceea ce primești?

Aveți în minte câteva idei de bază:
1. Ecuația vieții: 3 X 8 = 24 adică ECHILIBRU între aspectele vieții
(PERSONAL – PROFESIONAL – FAMILIAL)
2. Omul este o ființă complexă cu nevoi complexe – nu se poate împlini dintr-o singură sursă
3. Mare parte din suferințele pe care le avem sunt datorate atașamentului nesănătos (dependenței)

Valentin Pescaru
psiholog, psihoterapeut, sexolog