Terapia prin Realitate Virtuală

Terapia prin Realitate Virtuala(RV) este o metoda noua folosita in tratarea fricilor diverse (de ex.: frica de zbor, frica de spatii deschise, de aglomeratie, de intuneric, de inaltimi, frica de a vorbi in public etc.).

In mod traditional, problemele de natura anxioasa sunt tratate, in cadrul terapiei cognitiv-comportamentale, prin expunere gradata a clientului la stimuli si situatii care ii provoaca frica/ anxietate. Modurile in care aceasta expunere poate fi realizata este fie in plan imaginar (clientul este ghidat sa isi imagineze situatia care ii produce teama si sa o confrunte dintr-o stare de relaxare), fie in plan real (clientul este invatat sa se confrunte in viata reala cu situatia care ii produce teama). Uneori aceste metode sunt mai greu de utilizat, fie pentru ca unii oameni au dificultati in a-si imagina situatii, fie pentru ca unele scenarii anxioase (de ex. decolarea si aterizarea avionului) sunt mai dificil de experimentat la intervale scurte de timp.

Terapia prin Realitate Virtuala se refera la includerea in metoda clasica de tratament a unei tehnologii ce utilizeaza lumi generate de calculator, lumi virtuale care simuleaza intr-un mod fidel conditiile din viata reala, adica iti permite sa ai o vedere tridimensionala a spatiului in care te afli, sa poti interactiona cu oamenii si obiectele din jurul tau si totodata iti sunt activate simturile, la fel cum se intampla si in viata reala.

Imersia sau intrarea in lumea virtuala se face prin intermediul unei platforme online dezvoltata exclusiv pentru scopuri terapeutice, folosind instrumentele necesare procesului. Astfel, clientul isi aseaza pe cap ochelarii de RV prin care va vedea si va fi transpus in scenariul virtual care ii provoaca frica si cu care vrea sa lucreze (de ex.: in avion, in lift, pe o strada aglomerata, pe marginea unei cladiri etc) si va folosi castile pentru a auzi sunetele specific acelei lumi (de ex. vantul, zgomotele din spital, zgomotul multimii etc.). Terapeutul va vedea (pe ecranul calculatorului) acelasi lucru pe care clientul il vede prin ochelari (va vedea cand acesta se uita imprejur, cand merge, cand se opreste) si va putea controla conditiile in care se desfasoara scenariul virtual (de ex. poate controla vremea – cand ploua, cand se intuneca, cand sunt tunete si fulgere, sau cati oameni sunt in jur, daca sunt veseli sau suparati etc). Aceste modificari de scenariu vor fi facute tinand cont de reactiile clientului pe parcursul expunerii la stimulii care ii provoaca teama, reactii ce vor fi monitorizate in permanenta de terapeut cu ajutorul electrozilor atasati pe degetele clientului.

 

In cadrul expunerii la stimuli care provoaca frica, intr-un scenariu virtual, partea rationala a creierului stie ca se afla in siguranta in cabinetul terapeutului, insa partea mai putin constienta a creierului nu poate face diferenta intre o situatie reala si una virtuala, astfel ca atunci cand este confruntat, in lumea virtuala, cu stimuli care ii provoaca frica in viata reala, se declanseaza aceleasi trairi, aceleasi reactii anxioase care apar, de obicei, in astfel de situatii. Cu timpul, pe parcursul sedintelor de expunere, de confruntare cu acesti stimuli fobici, folosind in acelasi timp tehnici de respiratie si relaxare musculara, anxietatea se va diminua si vor aparea raspunsuri si reactii adecvate care nu vor mai provoca disconfort si suferinta.

Studiile au aratat ca terapia prin Realitate Virtuala reduce semnificativ durata procesului terapeutic necesar tratarii unei probleme de natura anxioasa, are avantajul ca scenariile cu care se lucreaza pot fi controlate de terapeut si asigura un grad mai ridicat de confidentialitate, comparativ cu expunerea in viata reala unde clientul se poate simti rusinat sau jenat ca ceilalti oameni ii pot vedea reactiile.

Gabriela Ionescu, Psiholog, Psihoterapeut