Are importanță sexul psihoterapeutului?
Despre frică, siguranță și ce este cu adevărat important în cabinet
În zilele acestea, în care un scandal a aprins tot spațiul public, e firesc ca mulți oameni să se teamă.
„Dacă mă duc la psihoterapie, dacă se întâmplă ceva? Dacă se depășesc limitele? Dacă aleg greșit? Dacă…?”
Oamenii sunt deja vulnerabili atunci când caută ajutor.
Iar un caz extrem, expus pe toate ecranele, poate transforma o nevoie reală într-o frică paralizantă.
Hai să punem lucrurile la locul lor. Cu onestitate, cu grijă și cu un pic de lumină.
1. Contează sexul psihoterapeutului?
Răspunsul simplu? Uneori DA. De cele mai multe ori, NU.
Contează atunci când ție îți este mai bine așa.
– dacă ai nevoie să te simți înțeleasă/înțeles „ca femeie” sau „ca bărbat”
– dacă ai trecut prin experiențe fizice particulare și ți-e rușine să vorbești despre ele
– dacă ai o traumă cauzată de sexul opus și nu te simți pregătit/ă să te confrunți cu acea imagine încă
– dacă te simți mai în siguranță cu cineva de același sex
Aceste lucruri sunt normale, omenești și absolut valide.
Dar în marea majoritate a situațiilor, terapia funcționează foarte bine chiar și când psihoterapeuta este femeie și pacientul bărbat — sau invers.
De ce?
Pentru că în psihoterapie nu lucrăm cu sexul biologic, ci cu rolurile psihice: mama, tatăl, protectorul, figura de încredere, obiectul conflictual, și cu funcțiile: cel care te ascultă, cel care te conține, cel care te înțelege.
Un psihoterapeut bărbat poate „îndeplini” un rol matern (hehe, câți copii am „crescut” în cabinet, în activitatea mea…)
O psihoterapeută femeie poate deveni, în mod simbolic, figura paternă stabilă pe care n-ai avut-o niciodată.
Vindecarea vine din relația psihică, nu din biologie
2. Atingerea în psihoterapie: ce este normal și ce nu
Strângerea de mână
Unii terapeuți o acceptă ca salut. Alții preferă să nu atingă deloc — și explică asta de la început.
Ambele variante sunt corecte.
Ce face un psihoterapeut bun este să îți explice clar „de ce”, ca tu să nu te simți respins/ă sau ciudat.
Îmbrățișarea
Pacienții pot cere uneori o îmbrățișare. Dar psihoterapeutul NU o cere, NU o sugerează, NU o inițiază. NICIODATĂ
În realitate, pacienții nu au nevoie de îmbrățișare ca să se vindece.
Au nevoie de empatie, atenție, siguranță, un CONTACT EMOȚIONAL real, nu fizic.
Atingeri ambigue, mângâieri, săruturi
Acestea NU sunt permise. NICIODATĂ.
Aceste gesturi nu sunt terapie. Sunt abuz.
3. Comportamentul sănătos într-un cabinet de psihoterapie
Cadrul psihoterapeutic
Durata ședinței, frecvența, onorariul, regulile, confidențialitatea, distanța fizică — toate acestea sunt parte din psihoterapie, nu simple detalii. Se discută de la început și se agreează, de comun acord.
În cabinet:
– psihoterapeutul nu se mută lângă tine pe canapea
– nu te invită să stai lângă el/ea
– nu se apropie fizic ca „să te liniștească”
– nu modifică distanța fizică în funcție de emoțiile tale
Pacienta/ul:
– nu cere să vii să stai lângă el/ea
– să îl/o ții de mână
Distanța fizică este condiția distanței psihice.
Fără limite, relația terapeutică se rupe și devine confuză sau periculoasă.
Autodezvăluirea terapeutului
Psihoterapeutul poate spune uneori mici detalii despre sine, dar nu-și povestește viața, nu se confesează, nu își descarcă problemele în fața ta.
Invitarea în afara cadrului
Nicio invitație la cafea, plimbare, cină, discuție „mai relaxată”. Asta nu este terapie. Este semnal de alarmă.
Contactul între ședințe
Doar pentru urgențe și detalii administrative. Nu pentru conversații lungi, mesaje intime sau consolare.
4. Ce îți garantează siguranța într-o psihoterapie?
Nu sexul psihoterapeutului. Nu cât de drăguț pare. Nu cât de empatic e în primele ședințe.
Ci etica lui/ei.
Limitele.
Cadrul.
Supervizarea.
Stabilitatea emoțională.
Formarea profesională.
Un psihoterapeut integru te vede, te ascultă, te respectă, te ține în siguranță — fără să te atingă, fără să te seducă, fără să confuzeze relația.
5. Nu renunța la tine din cauza unui scandal
Un caz izolat nu definește o profesie întreagă. Majoritatea psihoterapeuților sunt oameni serioși, dedicați, profesioniști, care își fac meseria cu respect pentru demnitatea umană.
Dacă ai nevoie de ajutor, nu lăsa frica să te oprească.
Poți să te vindeci în siguranță.
Poți să alegi în siguranță.
Poți să lucrezi cu cineva care îți respectă ființa, vulnerabilitatea și limitele.
Există mii de psihoterapeuți integri care lucrează cu responsabilitate, empatie și inimă.
Nu lăsa un scandal să-ți fure speranța.
PS Știi ce mai face un psihoterapeut cu adevărat bun? Nu se supără, nu se înfurie, nu este deranjat atunci când îi spui ceva „rău” despre el sau despre psihoterapie. Exemplu: că simți că ceva nu merge, sau că pare într-un anume fel, sau că a „uitat” ceva. etc. Psihoterapeutul poate greși, este un om, ce face după ce greșește îl diferențiază!
