Mai putem vorbi de timp de calitate petrecut cu copilul? Printre atatea joburi, responsabilitati, obiective de atins si roluri de satisfacut? Unde mai poate fi strecurata pauza de joaca, de povesti sau vorbe bune in programul incarcat al parintelui sau al copilului? Pentru parinte, devine din ce in ce mai dificil sa acorde timp copilului si poate fi usor de inteles pentru ca si programul copilului este la fel de incarcat ca al lui: scoala, afterschool, cursuri optionale, meditatii daca e cazul, etc. Sau poate copilul e lasat in grija unei bone sau a bunicilor si totul pare rezolvat pana cand ajunge parintele acasa.
Din pacate, lucrurile nu stau chiar asa, iar lipsa parintelui este intens resimtita de copil si nu poate fi inlocuita cu nimic altceva. Parintii ajung sa munceasca mai mult pentru a plati diverse activitati, servicii si persoane care sa se ocupe de cresterea, ingrijirea si educarea copilului, mai specific, pentru persoane care sa preia din rolul si responsabilitatile parintelui. Iar in acest caz, timpul petrecut cu copilul este extrem de limitat si e de la sine inteles.
Cu toate acestea, riscurile adoptarii acestui comportament sunt multiple. Pornind de la dezvoltarea unor relatii disfunctionale cu copilul, aparitia comportamentelor problema, dificultati de adaptare la mediu, agresivitate, dificultati scolare, pana la dificultati emotionale si de relationare cu cei din jur. Lipsa timpului petrecut cu copilul poate fi asociat de catre copil cu lipsa grijii si a suportului din partea parintelui.
Deseori, aceasta lipsa a parintelui din viata copilului este compensata prin satisfacerea tuturor nevoilor materiale ale copilului, pe principiul: „daca tot nu sunt acasa cu el, macar sa ii cumpar ce vrea, sa nu imi simta lipsa“, si astfel ajunge copilul sa nu mai puna pret pe ceea ce primeste, sa creasca cu sentimentul ca totul i se cuvine si ca nevoile lui sunt prioritare si trebuie indeplinite „imediat“. Toate aceste lucruri se vor contura in trasaturi de personalitate disfunctionale, iar acesti copii vor ajunge adulti care vor manifesta o toleranta scazuta la frustrare, vor avea dificultati de a se supune regulilor si de a crea relatii sanatoase.
E important sa intelegem faptul ca adultii sanatosi se vor forma in medii familiale in care se pune pret pe relatii, comunicare, exprimarea afectiunii si petrecerea timpului liber impreuna.
Cum putem creste calitatea interactiunilor cu copilul? Mai greu de facut, decat de zis, insa nu este imposibil.
- In primul rand, renuntati sa inscrieti copilul la toate optionalele doar pentru a-i ocupa timpul. Faceti alegeri in functie de nevoile si preferintele lui. Este in regula sa aibe timp liber, sa se joace sau chiar sa se plictiseasca.
- Iesiti in parc sau la o plimbare dupa scoala. Atat el, cat si dumneavoastra, aveti nevoie de relaxare dupa o zi incarcata si puteti profita de timp impreuna.
- Incercati sa implicati copilul in activitatile zilnice: cumparaturi, pregatirea mesei- pot fi ocazii in care sa povestiti despre ziua care tocmai s-a incheiat.
- Acordati copilului timp inainte de culcare pentru joc, povesti sau orice altceva alegeti sa faceti impreuna.
- Weekend-ul poate fi ocazia perfecta pentru a recupera timpul pierdut. Realizati impreuna sarcinile cotidiene si pastrati timp si pentru relaxare.
Simona Balan psiholog, psihoterapeut