O vorba spusa la intamplare, o remarca negativa sau o privire analitica a celor din jur poate determina unele persoane sa se retraga intr-o cochilie si sa creada ca nu valoreaza nimic. Sau aproape nimic.
Teama că ar putea fi respinși social și faptul că nu se simt suficient de bine cu propria persoana, ii determina sa incerce cu disperare sa obtina aprobarea si acceptarea altora. De fapt, in acest mod cauta validarea altor persoane pentru a-si intari stima de sine scazuta.
In multe cazuri in care persoanele se confrunta cu lipsa increderii in sine, invalidarea incepe foarte devreme, in copilarie, si este continuata (daca nu este constientizata), intr-un fel sau altul, pe tot parcursul vietii. Rezultatul unor critici negative ii invata, in mod eronat, ca increderea vine din ceea ce gandesc sau spun ceilalti despre ei, nu din interior. Mecanismul care determina o persoana sa caute validarea in exterior este urmatorul: atunci cand un copil se simte respins de cei de care depinde existenta si bunastarea sa, el resimte acest lucru ca pe o moarte existentiala. Din moment ce se simte ranit si respins in mod constant, invalidat in diverse moduri, copilul se transforma in adult ranit, a carui stima de sine este scazuta, avand o perceptie despre sine partinitoare si neclara.
Cat timp nu cunoaste acest mecanism de functionare, o persoana poate fi usor manipulata de ceilalti. Ajunge sa gandeasca si sa actioneze conform credintelor celor din jur, incearca permanent sa se ridice la asteptarile celorlalti pentru a nu-i dezamagi, fara sa se intrebe care sunt nevoile sale reale. Discrepanta dintre asteptarile celor din jur si propriile resurse poate duce la rationamente false (“daca nu am reusit sa le fac pe plac, sa ma ridic la nivelul asteptarilor, inseamna ca nu sunt bun de nimic”), ceea ce contribuie si mai mult la scaderea increderii in sine. Cumva, se simte condamnata sa depinde de opiniile, judecatile si perceptiile celor din jur si este intr-o continua lupta pentru a le face pe plac, devenind astfel vulnerabila.
Dar suntem noi definiti de ceilalti?
Faptul ca vrei sa ai relatii de calitate, sa traiesti in armonie cu cei din jur, este suficient pentru a renunta la tine? Daca unii spun ca esti bun, inseamna ca esti bun, iar daca altii spun ca esti rau inseamna ca esti rau? Dincolo de aceste etichete se afla un om, cu trairile, nevoile, sentimentele sale. Se afla un om al carui copil interior se teme sa sufere, sa fie respins. Un om care nu stie inca sa se bucure de relatia cu sine si cauta relatii satisfacatoare in jur care sa il faca sa se simta important, valoros, sa simta ca inseamna ceva pentru cineva. Cand acel “cineva” il respinge, ajunge sa se simta rusinat, vinovat, frustrat si furios, sa experimenteze stari de confuzie sau anxietate, precum si alte emotii dureroase care il dezaproba si il invalideaza, ceea ce duce adesea la un comportament disfunctional pentru a face fata acestor lucruri.
Ca un mecanism de coping, unii oameni devin multumiti de acceptarea primita de la alti oameni si ajung sa se teama sa fie cu sinele lor real sau sa aiba grija de ei insusi, neluand si neasumandu-si decizii care sa contravina parerilor generale. Multi dintre ei nici nu stiu cine sunt cu adevarat, ce place cu adevarat sa faca, ce simt cu adevarat. Limitele lor mentale sunt strans legate de ale altora deoarece au fost educati sa aiba grija de altii si sa se neglijeze.
Teama timpurie si profunda de respingere, de abandon, poate ajunge sa domine intreaga viata daca persoana afectata nu solicita ajutor specializat. Impulsul de validare si acceptare, alaturi de teroarea de respingere pot fi omniprezente.
Dar nu inseamna ca trebuie sa fie asa pentru totdeauna!
Daca acest articol ti-a fost util si te regasesti in randurile de mai sus, gandeste-te serios sa apelezi la un psiholog/psihoterapeut alaturi de care sa iti constientizezi mecanismele de functionare, sa iti descoperi si sa iti valorizezi resursele interioare pentru a-ti trai restul vietii conform propriilor credinte, nevoi, dorinte. Nu dupa cum vor altii. Nu dupa cum bate vantul. Ci doar asa cum vrei tu, avand libertatea de a alege pentru tine si descoperind puterea de a-ti asuma aceasta responsabilitate.
Autor: Raluca Ignat
Psiholog clinician, psihoterapeut in formare