Ați observat că de multe ori, atunci când scriem ceva pe o rețea socială primim mai degrabă o jignire decât un argument? Și că reacțiile de acest tip se încadrează în niște tipare? Care sunt aceste tipare de reacție, de fapt niște erori logice și cum se explică ele? Citiți mai departe cu atenție, vă va ajuta!
(aceasta este o continuare a articolului despre Ce este gândirea critică).
Ad Hominem (atac la persoană)
Descriere: atunci când în loc să fie combătut un argument, este atacată persoana care îl prezintă. Realizați cât de des ne întâlnim cu această situație!?
Exemplu:
A: „Consider că ar trebui să investim mai mult în programe de mediu.”
B: „Nu voi asculta ce spui, fiindcă tu ești un ipocrit notoriu și abia ai luat examenul de anul trecut.”
Aici, B nu răspunde la conținutul argumentului despre mediu, ci îl atacă pe A, caracterizându-l negativ.
Straw Man (om de paie)
Descriere: distorsionarea sau exagerarea argumentului cuiva pentru a-l face mai ușor de atacat. Se creează o versiune falsă (ușor de demolat) a poziției inițiale.
Exemplu:
A: „Ar fi bine să cheltuim mai puțini bani pe armament și mai mulți pe educație.”
B: „Deci vrei să desființăm complet armata și să fim expuși pericolelor? E o idee ridicolă!”
B transformă propunerea de „cheltuieli mai mici pentru armament” în „desființarea completă a armatei”, ceea ce A nu a susținut.
Apel la autoritate (Argumentum ad verecundiam)
Descriere: susținerea unei afirmații ca fiind adevărată doar pentru că este susținută de o persoană considerată autoritate sau expert, fără a prezenta argumente solide.
Exemplu:
„Renumitul profesor X a spus că această dietă este sănătoasă, prin urmare trebuie să fie adevărat!”
Poate că profesorul X nici nu este specialist în nutriție sau nu oferă argumente științifice concrete.
Apel la emoție (Argumentum ad passiones)
Descriere: folosirea emoțiilor (mila, frica, vinovăția, furia) în locul argumentelor logice pentru a câștiga susținere.
Exemplu:
„Dacă nu donezi toți banii acestor animale fără adăpost, înseamnă că ești o persoană crudă și insensibilă!”
Se apelează la vina sau la compasiunea interlocutorului, fără a discuta rațional despre priorități, resurse etc.
Generalizarea pripită (Hasty Generalization)
Descriere: tragerea unei concluzii generală pe baza unui eșantion prea mic sau neconcludent.
Exemplu:
„Am întâlnit doi medici care s-au purtat urât cu mine, prin urmare toți medicii sunt lipsiți de empatie.”
Eroarea constă în extrapolarea experienței limitate la toată categoria „doctori”.
Confuzia dintre corelație și cauzalitate (Post Hoc, Ergo Propter Hoc)
Descriere: presupunerea că dacă un eveniment B s-a întâmplat după evenimentul A, atunci A este cauza lui B (fără alte dovezi).
Exemplu:
„Am schimbat becurile din casă ieri, iar azi m-am îmbolnăvit. Clar e de la becurile noi!”
Doar pentru că îmbolnăvirea a urmat în timp schimbării becurilor, nu înseamnă că acele becuri au cauzat boala.
Panta alunecoasă (Slippery Slope)
Descriere: se susține că un pas minor va duce inevitabil la o serie de evenimente grave (un lanț catastrofic), fără a demonstra conexiunile logice dintre ele.
Exemplu:
„Dacă legalizăm această substanță ușoară, în curând vor fi legale toate drogurile și vom avea o țară plină de dependenți!”
Nu se demonstrează în mod riguros cum se ajunge dintr-un punct în altul, ci se invocă un lanț de consecințe incerte.
Falsa dilemă (False Dichotomy)
Descriere: prezentarea doar a două opțiuni extreme ca fiind singurele posibile, ignorând alternativele.
Exemplu:
„Ori ești de acord cu propunerea mea, ori ești un trădător al echipei!”
În realitate, pot exista nuanțe, compromisuri sau alte propuneri.
Concluzie
Acestea sunt doar câteva exemple de sofisme, erori logice care nu sunt argumente ci un mod greșit de a aborda o discuție. Utilizarea lor demonstrează lipsa argumentelor, educația precară, răutatea sau intențiile ascunse, manipulative, ale persoanei care le folosește.
Învățarea și recunoașterea lor ne ajută să analizăm cu mai multă atenție argumentele pe care le auzim sau pe care le folosim noi înșine. Odată ce devin familiare, devine mai ușor să le identificăm și să ne ferim de capcanele lor, fie în discursul public, fie în discuțiile de zi cu zi.
Autor: Valentin Pescaru, psiholog, psihoterapeut