Cum ne evaluăm munca în raport cu o viață sănătoasă?
Diferența între eficiență și eficacitate constă în reglajul fin al “costurilor” sau mai corect spus al resurselor investite de noi în atingerea obiectivului definit. Eficacitatea ne confirmă astfel atingerea targetului, însă eficiența este aceea care reflectă gestionarea avantajoasă a resurselor investite în atingerea aceluiași obiectiv.
Resursele noastre fie că sunt emoționale, de timp sau motivaționale par a fi nelimitate și suntem mândri că le putem investi în dezvoltarea profesională, în obținerea beneficiilor materiale și a bunăstării generale. Totuși o bună parte dintre noi constantăm mai devreme sau mai târziu că resursele NU sunt inepuizabile. Afirmația mea este întărită de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și de alte organisme similare care trag de ceva vreme semnale de alarmă asupra bolilor care au depășit demult rata mortalității induse de bolile infecțioase. Astfel boala cardiacă, cancerul, diabetul și bolile respiratorii cronice au devenit principala cauză a deceselor la nivel mondial. Mai important, din perspectiva ocupării forței de muncă, creșterea prevalenței și reducerea vârstei de debut înseamnă că incapacitatea și mortalitatea afectează din ce în ce mai mult populația activă. În același timp, tulburările de sănătate mintală au devenit cea mai importantă cauză a dizabilității în toate regiunile OMS, reprezentând aproximativ o treime din anii pierduți pentru invaliditate în rândul adulților în vârstă de 21 ani și peste. Mai mult decât atât, spre deosebire de cele mai multe boli cronice, distribuția pe vârste este relativ constantă, iar adulții de vârstă activă sunt la fel de susceptibili de a suferi de o boală cronică, ca cei mai în vârstă.
Costul economic pentru societate este substanțial, numai depresia se estimează că absoarbe 1% din PIB-ul Europei. Pentru companiile individuale, sănătatea mintală este acum adesea cea mai frecventă cauză de absenteism pe caz de boală în țările dezvoltate, reprezentând până la 40% din pierderea timpului per angajat.
Preocuparea, la nivel organizațional, este de preferat să se îndrepte spre o bună gestionare a resurselor umane prin politici clare de gestionare a stresului ocupațional, iar la nivel individual prin îngrijirea pe care ne-o acordăm interiorului nostru.
Alina Costache, Cognitive Behavioral Coach