Cum spargem “bula” de criză psiho-socială (partea I)
noiembrie 9, 2020
Mic manual de homeostazie psiho-emoțională pe perioada pandemiei de coronavirus (III)
decembrie 14, 2020

Femeile, victime ale violenței domestice – consecințe și abordare psihologică

Pentru unele femei, cel mai periculos loc este acasă. Violența împotriva femeilor precum agresiunea sexuală, violul și “violența domestică” constituie o încălcare a drepturilor fundamentale ale femeilor privind demnitatea, egalitatea și accesul la justiție. Deși prevenirea și reacția la violența împotriva femeilor necesită o abordare multisectorială, înțelegerea fenomenului, cunoașterea consecințelor, precum și abordarea adecvată a victimei, ca supraviețuitoare a violenței domestice contribuie la o mai bună înțelegere a fenomenului și la evoluția societății în ansamblul său.

Conform legislației din România, “Violența domestică înseamnă orice inacțiune sau acțiune intenționată de violență fizică, sexuală, psihologică, economică, socială sau spirituală care se produce în mediul familial sau domestic ori între soți sau foști soți, precum și între actuali sau foști parteneri, indiferent dacă agresorul locuiește sau a locuit împreună cu victima.”[1]

Indiferent de factori ca etnia, mediul cultural de proveniență, educația, culoarea pielii, starea economică, femeile sunt victime predilecte ale violenței domestice, sintagma folosindu-se în vorbirea curentă pentru a desemna, de obicei, violența bărbatului împotriva partenerei sale.

Formele de manifestare ale violenței familiale, potrivit legislaţiei din România sunt:

  • a) violenţa verbală – adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, ameninţări, cuvinte şi expresii degradante sau umilitoare;
  • b) violenţa psihologică – impunerea voinţei sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune şi de suferinţă psihică în orice mod şi prin orice mijloace, violenţa demonstrativă asupra obiectelor şi animalelor, prin ameninţări verbale, afişare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieţii personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum şi alte acţiuni cu efect similar;
  • c) violenţa fizică – vătămarea corporală ori a sănătăţii prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înţepare, tăiere, ardere, strangulare, muşcare, în orice formă şi de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum şi alte acţiuni cu efect similar;
  • d) violenţa sexuală – agresiune sexuala, impunere de acte degradante, hartuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreţinerii unor relaţii sexuale forţate, viol conjugal;
  • e) violenţa economică – interzicerea activităţii profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existenţă primară, cum ar fi hrana, medicamente, obiecte de prima necesitate, acţiunea de sustragere intenţionată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi şi dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor şi resurselor comune, refuzul de a susţine familia, impunerea de munci grele şi nocive în detrimentul sănătăţii, inclusiv unui membru de familie minor, precum şi alte acţiuni cu efect similar;
  • f) violenţa socială – impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate şi de prieteni, interzicerea frecventării instituţiei de învăţământ, impunerea izolării prin detenţie, inclusiv în locuinţa familială, privare intenţionată de acces la informaţie, precum şi alte acţiuni cu efect similar;
  • g) violenţa spirituală – subestimarea sau diminuarea importanţei satisfacerii necesităţilor moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiraţiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, impunerea aderării la credinţe şi practici spirituale şi religioase inacceptabile, precum şi alte acţiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.

Un raport ONU arată că la nivel mondial din cele 87.000 de femei ucise în 2017, mai mult de jumătate au fost omorâte de parteneri sau de alți membri ai familiei.. Date recente, indică faptul că în anul 2017, în România au fost raportate Poliției un număr de 20.531 de fapte de loviri și alte violențe comise între membrii familiei, o cifră aproape dublă față de nivelul indicat de un studiu realizat în 2003. Majoritatea agresorilor sunt adulți de sex masculin (92%) iar majoritatea victimelor sunt adulți de sex feminin (76%), dar și minori[2].

Manifestată în spaţiul restrâns şi privat al familiei, violenţa domestică rămâne adesea ascunsă suficient timp ca rănile să dispară şi toţi cei implicaţi să se poată preface iar şi iar, că nimic nu s-a întâmplat şi că viaţa merge înainte. Dar a crede că urmele unor astfel de acte pot fi şterse definitiv este o simplă iluzie. În realitate fiecare nouă rană, fiecare cuvânt de ocară primit, fiecare secundă de libertate furată contribuie la un tablou simptomatic al consecinţelor de lungă durată ale violenţei domestice asupra victimelor extrem de complex.

Din punct de vedere al consecinţelor fizice, rănile, plăgile, vânătăile, echimozele, etc sunt semnele directe cel mai des întâlnite pe faţă, gât, torace, piept sau. În ceea ce priveşte efectele de lungă durată, se identifică dureri sau stări de disconfort asociate cu diverse simptome recurente ale sistemului nervos central, precum dureri de cap, dureri de spate, stări de leşin sau convulsii. De asemenea, starea de abuz prelungit se asociază şi cu o vulnerabilitate mai crescută la boală în genere, şi, ca o consecinţă directă, cu o paletă largă de simptome şi tulburări asociate cu stări cronicizate de teamă şi stres, precum tulburările funcţiilor gastrointenstinale şi alte tulburări ale sistemului digestiv, infecţii virale, şi probleme cardiace[3].

Violența domestică implică un cost direct asupra societății ca întreg prin scăderea productivității, absenteism, șomaj, schimbări nejustificate ale rezidenței si ale locurilor de muncă, creșterea utilizării serviciilor sociale și de sănătate, juridice și polițienesti.[4]

Violenţa petrecută în sânul familiei, sursa primară de ataşament şi siguranţă a femeii, are ca efect principal distrugerea sentimentului de securitate personală. Consecinţele psihologice şi comportamentale sunt multiple, graniţa dintre normal şi patologic fiind foarte adesea dificil de trasat. Tabloul complex al femeii abuzate de soț prezintă o femeie cu o stimă de sine care scade treptat, pe măsură ce ciclul violenței se derulează, cu un simț autocritic exagerat și cu un sentiment de neajutorare acut.  Neajutorarea este percepută din perspectiva rolului parental și a celui conjugal, ceea ce duce la accentuarea sentimentului de vinovăție pentru eșecul relației de cuplu și din viața familială. Efectele pe termen lung ale violenței împotriva femeilor asupra sănătății mintale pot include:

  • Tulburare de stres posttraumatic – rezultă din interacțiunea complexă între felul de a fi al persoanei dinainte de eveniment, experiențele similare din trecut, severitatea traumei și alte evenimente care au loc pe parcursul procesului de recuperare. Trauma este un lucru extrem de personal. Tulburarea se caracterizează prin intruziuni repetate ale amintirilor dureroase în conștiință, însoțite de o excitabilitate crescută, precum și de încercări constante de a preveni reapariția amintirilor, prin intermediul unor strategii  active și pasive de evitare. Acest model al intruziunii și evitării are drept efect  acumularea progresivă a simptomelor și a unor dizabilități în perioada care urmează expunerii la traumă.
  • Depresie – rezultă din sentimentul profund de autoculpabilizare al victimei, care o determină pe aceasta să se critice intensiv și să fie incapabilă să întrevadă în viitor fericire sau plăcere. Cercul vicios al depresiei se caracterizează prin energie și motivație scăzute, oboseală ceea de determină reducerea activităților și neglijarea care mențin sentimentele de culpabilizare și lipsă de speranță.
  • Anxietate – Stresul psihologic la care sunt supuse victimele abuzurilor este variabil, totuși unele simptome pot fi explicate prin contextul care provoacă teamă și anxietate și prin suferințele psihice consecutive expunerii la factorii de stres traumatic: pericolul de deces, leziune severă sau violență sexuală.
  • Suicid – riscul suicidar sau de autoagresivitate este extrem de crescut în cazul victimelor violenței domestice și este asociat cu sentimentul exagerat de vinăvăție, al lipsei de speranță și a suportului social scăzut.

Consilierea psihologică a victimei este determinantă în procesul de recuperare a demnității și integrității morale a femeii abuzate. Limbajul nu este numai un instrument pasiv folosit de terapeut pentru a transmite gândurile, ci este un proces dinamic prin care lumea victimei este înțeleasă și reconstruită în comun. Felul în care privim femeia abuzată ca pe o “victimă” o fixează pe aceasta într-o poziție pasivă, iar răspunsul la această situație înseamnă dependență de alții sau de instituții. A privi aceasta femeie în termen de “supraviețuitoare” a unui act de violență domestică, o pune într-o situație activă, îi recunoaște capacitățile și competențele, iar acesta este și răspunsul potrivit pentru a o reabilita, reautoriza și reîmputernici cu abilitatea de a depăși situația și a-și construi un nou drum în viață.

În vederea realizării unei alianțe terapeutice puternice, Missouri Coalition against Domestic Violence face următoarele recomandări:

  1. Ascultă: – furnizează un loc sigur și retras pentru ca femeie să își spună povestea, nu accepta pe altcineva în încăpere, acordă suficient timp ca ea să se simtă confortabil pentru a furniza detalii despre abuz, începe cu povestea ei și continua cu istoria problemei, validează experiența și spusele ei, clarifică ce nu ai înțeles, identifică dorințele și temerile, resursele și nevoile din prezent, ajut-o să formuleze un plan de siguranță
  2. Informează – despre resursele existente, explorează circumstanțele actuale și opțiunile adecvate
  3. Facilitează – ajut-o să-și evalueze răspunsul și să înțeleagă consecințele, facilitează legătura cu serviciile de suport presupun specifice
  4. Abilitează și ajută: furnizează psiho-educație că să se simtă în siguranță și să dobândească un bun control asupra vieții proprii și să fie în siguranță împreună cu copiii ei; validează-i alegerile și capacitățile.

Victima violenței în familie se poate adresa următoarelor instituții:

  • Unității de primire urgențe din cadrul spitalului sau medicului de familie, pentru îngrijiri medicale;
  • Poliției, pentru a depune plângere împotriva agresorului;
  • Institutului (serviciului, laboratorului) de Medicină Legala, pentru certificat medico-legal;
  • Direcției Generale de Asistenta Sociala si Protecția Copilului, pentru a beneficia de servicii sociale specifice;
  • Centrelor de violență în familie (adăposturi, centre de recuperare pentru victimele violenței domestice), pentru a beneficia de găzduire temporară, asistență socială, consiliere psihologică și juridică, reinserție socială și profesională, informare sau îndrumare către alte instituții;
  • Unei organizații neguvernamentale (ONG) care oferă servicii sociale specializate pentru victimele violenței în familie;
  • Direcției de Muncă și Protecție Socială – Compartimentul pentru combaterea violenței în familie, pentru a obține informații, consiliere și îndrumare către instituțiile competente.

În România, există în prezent:

  • 50 de adăposturi pentru victimele violenței domestice (600 de locuri);
  • două centre de recuperare;
  • două centre de informare și sensibilizare a populației;
  • șase centre care se adresează agresorilor[5].

[1] Legea nr. 174/2018 privind modificarea și completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie

[2] Date obținute de la Centrul FILIA – IGPR

[3] https://www.researchgate.net/publication/273454357_Violenta_in_familie_Teorii_particularitati_si_interventii_specifice

[4] http://www.vrasti.org/8.%20Evaluarea%20si%20interventia%20in%20criza%20data%20de%20violenta%20domestica.pdf

[5] https://www.medlife.ro/articole-medicale/violenta-in-familie-consecinte-medicale-consilierea-victimelor-va-fi-introdusa-ca-modul-de-studiu-in-programa-de-sanatate-si-asistenta-sociala.html

Alina Costache psiholog

Copyright Clinica Serenity. Toate drepturile rezervate. Website realizat de Prosper Design.