Absența sprijinului emoțional din prima parte a vieții poate fi dăunătoare și cu efect de lungă durată.
Abuzul fizic poate lăsa cicatrici, în timp ce abuzul emoțional conduce către probleme psihice, dar ce se întâmplă cu neglijarea emoțională?
Absența sprijinului emoțional din copilărie poate fi la fel de dăunătoare și de lungă durată ca și alte traume. Dar, pentru că nu poți indica exact unde și când s-a întâmplat rănirea, poate fi greu de identificat și depășit.
Neglijarea emoțională nu este aceeași cu abuzul asupra copiilor, deoarece este făcută adesea, neintenționat. În timp ce unii părinți ar putea ignora intenționat emoțiile copilului lor, alții pot să nu observe sau să nu răspundă nevoilor emoționale ale copilului lor. Părinții ar putea încerca sa facă tot posibilul în educarea lui, să-și iubească copilul foarte mult și totuși acesta sa fie neglijat, fără a-i vedea și simți cu adevărat, nevoile emoționale.
Este posibil, ca părinții la rândul lor, să fi fost neglijați emoțional de către proprii lor părinți și, pentru că nu au avut modele bune pentru modul de tratare a emoțiilor unui copil, nu au știut cum să-i trateze la rândul lor, pe ai săi. Chiar dacă au încercat să corecteze greșelile pe care le-au făcut părinții s-ar putea să fi rămas blocați în diferite momente ale vieții, precum boala, moartea, divorțul sau pierderea unui loc de muncă. Toate acestea, pot duce la neglijare emoțională, deoarece părinții din cauza factorului de stres, nu mai pot avea capacitatea de a răspunde nevoilor emoționale ale copilului lor.
Când părinții tratează emoțiile copiilor ca fiind neimportante, excesive, fără a le valida sau de o importanță mai mică decât alte probleme, ei își neglijează copilul în plan emoțional.
Fraze precum:
„Nu te simți cu adevărat așa.”
„Nu a fost atât de rău”.
„Nu merită să te superi.”
„Nu mai fi atât de dramatic.”
„Termină cu astfel de prostii”, vă pot fi familiare dacă ați trecut prin neglijarea emoțională din copilărie.
Când părinții tăi nu observă, nu valorizează sau nu răspund emoțiilor tale sau îți pun la îndoială emoțiile atunci când le exprimi, îți trimit în mod neintenționat un mesaj că sentimentele tale nu contează sau că este ceva în neregulă cu felul în care te simți. Iar pentru a putea face față vieții, ai învățat să-ți îngropi sentimentele sau să transformi o emoție, ca fiind „inacceptabilă” precum furia, într-una „acceptabilă” precum anxietatea.
Iată cele 9 trăsături cu care copii neglijați emotional au învătat să supraviețuiască:
- Vă este frică să vă bazați pe alții și respingeți ofertele de ajutor, suport sau grijă.
- Îți vine greu să îți identifici punctele tari și punctele slabe, cu aprecieri și neplăceri, respectiv, întâmpinați greutate în identificarea obiectivelor vieții.
- Îți vine greu să te întelegi pe tine într-o situație, deși din perspectiva aceleiași situații, ai putea cu ușurință să empatizezi cu un străin, îți lipsesc compasiunea și înțelegerea față de propriul sine.
- Te învinovățești aproape exclusiv, îndreptându-ți furia spre interior, sau simți vinovăție și rușine pentru nevoile sau sentimentele tale.
- Te simți amorțit, gol in interior sau lipsit de emoții, ori nu te simți în stare să le gestionezi sau să le exprimi, făcând astfel greu de obținut conectarea cu emoțiile celorlalți.
- Ești ușor copleșit de situatii și renunți rapid, descurajat.
- Ai o stimă de sine scăzută.
- Ești foarte sensibil la respingere.
- Crezi că ești profund defect și că este ceva greșit cu tine, chiar dacă nu poți numi în mod specific ce anume este.
Dacă aceste semne vi se par familiare și credeți că ați putea fi victima neglijării emoționale din copilărie, există câteva lucruri pe care le puteți face pentru a vă vindeca.
- Învață să-ți recunoști emoțiile. Dacă părinții tăi ți-au tratat emoțiile ca și cum nu ar fi valabile, importante sau esențiale, s-ar putea să ai probleme ca adult, să identifici ceea ce simți sau să știi cum să te comporti atunci când apar situații și implicit, emoții dificile. Fără sentimente, luarea deciziilor este aproape imposibilă. Cum ne simțim ne conduce către a face alegerile. Ceea ce facem, unde mergem, cu cine petrecem timp și chiar ceea ce mâncăm sunt decizii luate prin emoție. Emotiile ne spun cum ne simțim în legătură cu viața noastră, ne vorbesc despre contactul creat sau nu cu ceilalți și ne ajută să ne descoperim pe noi înșine.
- Identifică-ți nevoile și roagă-i pe ceilalți să le satisfacă. Meritați să vă satisfaceți nevoile la fel ca oricine altcineva. Începeți puțin cerând lucruri care ar trebui să fie ușor de realizat. De exemplu, cereți o îmbrățișare de la cel mai bun prieten sau partener când sunteți trist sau câteva momente de liniște când ajungeți de la serviciu după o zi grea.
- Găsește un terapeut. Acesta nu vă poate anula copilăria sau șterge greșelile făcute de părinți, dar vă poate oferi setul de instrumente emoționale pe care părinții dvs. nu le-au făcut. Un terapeut bun vă poate ajuta să vă identificați emoțiile, să cereți ce aveți nevoie, să învățați să aveți încredere în alții, să construiți stima de sine, să vă descurcați cu respingerea, să construiți iubirea de sine și multe altele. Neglijarea emoțională din copilărie poate să nu lase neaparat răni adânci, dar dăunează real copiilor și adulților care devin.
Pentru a te vindeca, trebuie să faci vizibil ceea ce este invizibil. Denumiți sursa durerii, explorați-o și învățați din ea, iar starea de bine se va face simțită.
Mirela Duță
psiholog, psihoterapeut