Societatea actuală, structurată pe standarde paradoxale, reprezintă terenul fecund pentru dezvoltarea tulburării de alimentare compulsive, întalnită şi sub alte denumiri precum mâncatul compulsiv sau binge-eating. Mâncatul compulsiv presupune existenţa unor episoade recurente de ingerare a unei cantităţi mari de mâncare într-o perioadă scurtă de timp, sentimentul lipsei de control asupra cantităţii de mâncare, trăirea unor sentimente de vină şi ruşine. Tulburarea de alimentare compulsivă face parte din categoria tulburărilor de comportament alimentar alături de anorexia nervoasă, bulimia nervoasă şi sindromul alimentării nocturne. Ceea ce este specific acesteia este faptul că episoadele de supra-alimentare nu sunt urmate de metode de compensare (consumul laxativelor sau inducerea vomei).
Este important de punctat că suferinţa persoanei, împreună cu lipsa unor mecanisme adecvate de reglare emoţională, este elementul care duce la generarea unui comportament alimentar de tip compulsiv, astfel mâcatul devenind o modalitate de eliberare pentru o perioadă scurtă timp de emoţiile greu de trăit.
Simptomele tulburării alimentare compulsive
1. Mâncat într-un ritm mult mai rapid decât cel obişnuit
2. Mâncat până la saţietate inconfortabilă
3. Mâncarea unor cantităţi mari de alimente în absenţa senzaţiei de foame
4. Persoanele tind să mânânce singure deoarce se simt ruşinate cu privire la cantitatea mare de mâncare
5. Sentimente de dezgust faţă de sine, tristețe sau vină ca urmare a episodul de binge
6. Distres emoţional cu privire la mâncatul compulsiv
Cauzele tulburării de alimentare compulsivă
Pentru o intervenţie punctată, centrată pe tratarea de profunzime a cauzelor care stau la baza tulburării de alimentare compulsivă, este necesară înţelegerea cauzelor. Astfel, literatura de specialitate se referă la o serie de factori cauzali precum:
1. Factori genetici – o parte din preocuparea cu privire la aspectul estetic al corpului şi dimensiunea acestuia (dorinţa de a fi slab, frica de a fi gras, preocupări cu privire la greutate şi alimentaţie, insatisfacţie corporală) poate fi explicată prin prisma variaţiilor genetice.
2. Factori personali – perfecţionismul, trăsăturile de personalitate, evaluarea negativă a propriei persoane şi impulsivitatea pot, de asemenea, pune în mişcare mecanismul mâncatului compulsiv. Perfecţionismul presupune existenţa unor aşteptări greu de atins (atât de la sine, cât şi de la alţii), iar când acest ideal dorit nu este atins apare suferinţa emoţională.
3. Factori sociali – prin promovarea în mass – media şi social – media a unui ideal de corp, caracterizat de o siluetă atletică şi lipsa grăsimii, uneori imposibil de atins.
4. Factori psihologici specifici – ataşamentul insecurizant are implicaţii asupra dezvoltării tulburării de alimentare compulsivă.
Tratamentul tulburării de alimentare compulsivă
Obiectivele intervenţiei trebuie să ţină cont de mecanismele implicate în generarea şi menţinerea tulburării alimentare de tip compulsiv. Astfel, tratamentul are în vedere reconfigurarea emoţională, cognitivă şi comportamentală prin dobândirea unor mecansime de reglare emoţionale adapatative, construirea unei perspective realiste cu privire la sine, la propriul corp şi la mâncare.
Izabela Gavrilă
psiholog, psihoterapeut,coach