Criza Covid si Impactul psihologic asupra elevilor. Generațiile ”neîncheiate!
iunie 21, 2020
Mic manual de homeostazie psiho-emoțională pe perioada pandemiei de coronavirus (1)
septembrie 10, 2020

Cele 12 reguli disfuncționale ale părinților narcisici

În termeni simpli, o familie narcisistă este cea în care nevoile părinților sunt în centrul atenției, mereu prioritare, iar nevoile copiilor rămân într-o continuă așteptare pentru a-și satisface propriile dorințe.

Practic, modelul sănătos de familie este întors invers, pentru a sprijini mai degrabă părinții, decât pentru a favoriza dezvoltarea copiilor.

Ca și în alte tipuri de familii disfuncționale, există abuz și negarea corespunzătoare a abuzului. Există, de asemenea, secretul, neglijarea, așteptările nerealiste, sărăcirea empatiei, conflictul continuu, lipsa de respect pentru frontiere comune.

Casele cu persoane narcisiste au reguli de implicare nerostite care dictează interacțiunile între membrii familiei, printre acestea regăsindu-se următoarele:

  1. Acceptarea celorlalți este condiționată

Pentru a obține acceptarea, copiii sau ceilalți membrii ai familiei, trebuie să respecte sistemul narativ și valorile familiei, acestea fiind impuse cu strictețe. Expresiile oricărei diferențe, sunt respinse și patologizate.

  1. Supunerea este necesară

Toată lumea este de așteptat să se supună autorității narcisistului dominant, indiferent cât de ignorantă, arbitrară, crudă sau distructivă este.

  1. Cineva trebuie învinuit de probleme

Când se întâmplă ceva rău, de la un loc de muncă pierdut, până la un pahar de lapte vărsat, cineva trebuie să fie învinuit. În mod obișnuit, există un țap ispășitor al familiei care este dat să suporte principala povară a problemelor, frustrării și nefericirii familiei, precum și a autodepășirii proiectate de narcisistul dominant.

  1. Vulnerabilitatea este interzisă

Greșelile, accidentele și punctele slabe, chiar și cele pentru care vă asumați responsabilitatea, în ochii narcisicilor, sunt cauzele unui tratament rușinos si al umilinței aplicate riguros, persistând ani de zile, membrii familiei ajung să-și reprime vulnerabilitatea, dezvoltând astfel, sentimente de rușine si vinovăție.

Vulnerabilitatea, în esență, aparține unui comportament sănătos, de aceea in familiile sănătoase, aceasta se învăță a fi exprimată de timpuriu, pentru o dezvoltare armonioasă, obținând din ea – o resursă.

  1. Trebuie să-i luați partea de fiecare dată

La fel cum există întotdeauna vină și rușine, există întotdeauna părți și, dacă nu sunteți de partea narcisistului dominant, vă înșelați. De multe ori, copiii se simt nevoiți să aleagă între părinți, frați și alți membrii ai familiei, pentru a nu supăra „permanenta victimă defavorizată de către soartă”. Narcisistul, in urma unui conflict din familie, va avea grijă cu ajutorul manipulării, să fie tot timpul cineva de partea lui.

  1. Nu există suficientă dragoste și respect, pentru că nu le simte cu adevărat, ci acesta doar le mimează

Resursele regenerabile din familiile sănătoase, precum dragostea și respectul, sunt limitate la narcisist și nu oricine poate fi considerat demn de lauda lui si părtinirea lui. De obicei, va alege un copil „de aur” care va fi favorizat, în funcție de interesul pe care narcisistul îl urmărește, astfel între frați, se creează o continuă competitie. Respectul persoanei narcisiste față de o anumită persoană, înseamnă lipsa de respect față de cealaltă, iar când e vorba de mai mulți copii, rolul copilului „de aur” va fi oferit și va migra de la unul la altul, în funcție de nevoile si interesele pe care acesta le are.

  1. Sentimentele sunt greșite

Sentimentele care ne fac umani și ne ajută să ne conectăm, să ne îndeplinim nevoile și să ne protejeze de rău, sunt egoiste și trebuiesc reprimate. Doar narcisistul are frâu liber pentru a exprima sentimente, a avea reacții emoționale și a face cereri, cu ajutorul lor, creând o întreaga teatralitate.

  1. Concurența, nu cooperarea, reglementează situația

O continuă rezistență, favoritism și comparație constantă între membrii familiei, creează un mediu aspru concurențial, care subminează încrederea și crește ostilitatea și trădarea în rândul acestora. Aparițiile de „ochii lumii” sunt mai importante decât substanța, adevărata atmosferă din familie, ce simt și ce trăiește aceasta. Chiar dacă toată lumea suferă, trebuie să zâmbească pentru fotografia de familie. Să afișeze familia perfectă, unită, prin care narcisicul își hrănește sentimentul de control, sentiment care îl face să se simtă special, deosebit, chiar superior în fața celorlalți.

  1. Furia este „normalizată”

Toată lumea este de așteptat să înghită și să îndure furia irațională, explozivă și uneori violentă a narcisistului dominant. Acest lucru poate fi mărit, întretinut, de alte forme de boli mintale și/sau dependențe.

  1. Negarea problemelor narcisistului de către membrii familiei

Aceștia traiesc în teroarea comportamentelor abuzive pe care le suportă, având impresia că datorită narcisistului „familia este unită”.

Pentru a putea susține controlul asupra familiei narcisistul dominant va căuta să mențină controlul, prin:

-incidente abuzive;

-atmosfera continuă de frică, fiindu-i mai ușor să manipululeze cu ajutorul ei;

-persiflare și batjocorire;

-maltratarea, umilirea continuă a ”țapului ispășitor”;

– forme de rutină si de neglijare;

– resentimente în cazul în care este confruntat;

– aplicarea pedepselor prin supărare și retragere, față de membrii care nu le satisfac cererile si dorințele, sub motivația  lipsei de respect;

  1. Nu există siguranță și liniște in casă, pe o perioadă îndelungată

Deși țapul ispășitor este vizat cu cel mai mult abuz, toată lumea este  hiperalertă, deoarece nimeni nu este ferit de vină și furie.

Dacă toate acestea vă sunt familiare și ați trăit într-o astfel de familie, sub teroarea  comportamentului abuziv, veți descoperi că o mare parte a problemelor relaționale sunt cauzate de traumele trăite în familie.

Inconștient, ajungeți să proiectați asupra celor din relații, disfuncționalitatea mecanismelor de apărare cu care ați învățat să supraviețuiți.

Mirela Duță

psiholog, psihoterapeut